Slujiți cu bucurie…

Psalmul 100:2
„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”

*******************

Slujiți Domnului cu bucurie
Adunând comori în visterie
Din ceasul când zorii se ivesc
Cuprinși să fiți de-un gând dumnezeiesc.

După somnul dulce, liniștitor
Dați slavă iubitorului Păstor
Nu lăsați tristețea să vă cuprindă
Și nici gândul rău să vă surprindă.

Începeți o nouă zi cu veselie,
Cu rugă ornată cu melodie
Îmbrățișați harul trimis de Sus
Căci n-a fost luat și n-a fost redus.

Zâmbetul să-l afișați pe față
C-ați primit a Cerului dulceață
Încrederea să nu vă părăsească
Pe calea spre Patria cerească.

Îngrijorări să nu vă pătrundă
Tatăl e cu voi în orice secundă
Veselă fie-vă și privirea
Încântată să vadă moștenirea.

Îmbrăcând slujirea-n pasiune
Zilnic veți vedea o minune
Veți birui încercarea ce-apare,
Veți fi în lume lumină și sare.

Slujind cu bucurie-n orice stări
Veți fi-mbrăcați în binecuvântări
Și traiul vostru va primi cununi
C-ați dat Fiului plâns cu-nchinăciuni.

George Cornici

9 August

Cetatea nu are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze.” Apocalipsa 21:23

Într-o lume mai bună, locuitorii sunt independenţi de necesităţile creaturilor. Ei nu au nevoie de haine. Veşmintele lor albe nu se învechesc niciodată, şi nici nu se murdăresc. Ei nu au nevoie de medicamente ca să-şi vindece bolile, fiindcă locuitorii nu vor spune niciodată „sunt bolnav”. Ei nu au nevoie pe somn ca să-şi odihnească trupurile. Nu se odihnesc nici ziua, nici noaptea, ci îl laudă pe Domnul în templul Său, fără să obosească. Nu au nevoie de relaţii sociale care să-i facă să se simtă bine. Fericirea care derivă din părtăşia cu fraţii lor sfinţi nu este esenţială bunăstării lor, fiindcă prezenţa Domnului le împlineşte orice dorinţă. Nu au nevoie de învăţători.

Fără îndoială, ei vorbesc unii cu alţii despre lucrurile lui Dumnezeu, dar nu au nevoie să fie instruiţi, fiindcă vor fi „ucenici ai Domnului” (Isaia 54:13). Ale noastre sunt pomenile de la porţile regelui, dar ei se vor ospăta chiar la masa Lui. Aici ne sprijinim de braţul unui prieten, dar acolo ei se sprijinesc numai pe Cel Preaiubit. Aici suntem ajutaţi de tovarăşii noştri, dar acolo ei găsesc totul în Christos Isus. Aici privim carnea care piere şi hainele care sunt mâncate de molii, dar acolo ei vor găsi totul în Dumnezeu. Noi folosim un ulcior ca să bem apă din izvor, dar ei beau din Fântâna Vie, şi îşi pun buzele pe apele veşnice.

Aici îngerii ne aduc binecuvântări, dar acolo nu vom mai avea nevoie pe mesageri din cer. Ei nu au nevoie de Gavril, ca să le aducă iubirea lui Dumnezeu, fiindcă ei îl văd faţă în faţă. O, ce timp binecuvântat va fi ziua în care ne vom odihni în braţele lui Dumnezeu! Ce oră glorioasă, când Dumnezeu şi nu creaturile Lui, Domnul şi nu lucrările Lui, va fi bucuria noastră zilnică! Sufletele noastre vor primi atunci desăvârşirea binecuvântării.

Meditaţii C. H. Spurgeon