Psalmul 76

În Iuda Dumnezeu e cunoscut
Și a Lui Nume-n Israel e mare
A Lui cort în Salem este făcut
Și locuința în Sion o are.

Acolo unde luptele s-au dat
Iar Domnul se luptase pentru noi
Săgeți și scuturi, săbii a sfărmat
Și armele pornite la război.

Tu Doamne, Cel ce pururea domnești
Ești mai măreț, deasupra tuturor
Mai înălțat și mai puternic ești
Chiar decât munții răpitorilor.

Vitejii lor căzut-au în război
Cei plini în inimi fost-au despuiați
Au adormit în somnul de apoi
Și n-au putut să fie apărați.

Ești, Doamne a lui Iacov, minunat
Să fii întotdeauna preamărit!
Cu glasul Tău atunci cînd ai mustrat
Și cai și călăreți au adormit.

Cât ești Tu Doamne de înfricoșat!
Și cine oare Ți se-mpotrivește?
Cine-ar putea? . . când Tu ești supărat
Atuncea când mânia-Ți izbucnește?

De la ‘nălțimea cerurilor, dar
Tu Doamne hotărârea Ți-ai rostit
Cuvântul Tău se auzise clar. .
Pământul a tăcut și s-a-ngrozit.

Când astfel Dumnezeu S-a ridicat,
Dreptate ca să facă Cel ce-i Sfânt
Să scape orice suflet apăsat,
Pe-acei nenorociți de pe pământ.

Iar omul, care Doamne, l-ai creat
Chiar și-n mânia lui Te va lăuda
Atunci când știe că Te-a supărat
Iar Tu-ți îmbraci toată urgia Ta.

Să faceți juruințe! bunăoară
Lui Dumnezeu, dar să le și-mpliniți
Voi toți aceia care-L înconjoară
Cu daruri înaintea Lui veniți.

Căci Dumnezeu rămâne neschimbat
El frânge domnitorilor mîndria
Pentru-împărați El este-nfricoșat
Pe-ntreg pământ cât ține veșnicia.

Daniel Hozan

1 August

Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără.

Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta: „şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17).

Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.

Meditaţii C. H. Spurgeon