Epistola a doua

Prezbiterul, așa Ioan semnează
A doua lui epistolă când scrie
Alesei Doamne, cum întruchipează
Biserica iubită și cea vie

Și către-a ei copii cu prisosință
Ce îi iubesc c-o dragoste curată
Cu-acei care-au ajuns la cunoștință
De adevărul sfânt și fără pată.

Căci adevăru-acesta ce transformă
Rămâne-n noi ca o ființă vie. .
Nu poate fi schimbat sub nici o formă
Ci fi-va-în noi întruna, pe vecie.

O, harul, pacea, marea îndurare
În adevăr, cu voi necontenit
Fie din partea dragostei cea mare
A Tatălui și-a Fiului iubit.

Avut-am foarte multă bucurie
Când am aflat copiii tăi umblând
În adevăr, după porunca vie
Primită de la Tatăl nostru Sfânt.

Și-acum, te rog, nu-ți scriu poruncă nouă
O Doamnă, ci pe-aceea care-o știm
De la început ea ne-a fost dată nouă
Ca unii pe-alții, noi, să ne iubim.

Și dragostea, stă doar în viețuirea
După a Lui porunci, cum ne-a cerut
Porunca-i să umblăm, s-avem trăirea
Precum am auzit la început.

Că-n lume-s mulți acum amăgitorii
Ce neagă că Isus veni-va-n trup
Acesta-i Antihrist și-nșelătorii
Ce prin minciună, de Hristos vă rup.

Ca nu cumva să pierdeți, păziți bine!
Rodirea muncii voastre în lumină. .
Ci să primiți așa cum se cuvine
Răsplată glorioasă și deplină.

Oricine cu grăbire-o ia ‘nainte
Și nu rămâne neclintit și tare
În ale lui Hristos învățăminte
Pe Sfântul Dumnezeu, în el nu-l are.

Dar cine nu s-abate ci rămâne
La-nvățătura Lui ce stă-n picioare
Și-a Lui porunci consideră stăpâne
Pe Tatăl și pe Fiul el îi are.

De vine cineva fără să-aducă
Aceste-nvățături de neclintit
Să nu-l primiți. lăsați-l să se ducă
Și nu cumva să-i ziceți ” Bun venit!”

Căci orișicine-l va primi în casă
Spunându-i ”Bun venit!”. . și toate cele
Ori nu-nțeleg ori poate nu le pasă. .
Se fac părtași la faptele lui rele.

Aș vrea ca să vă spun mai multe lucruri
Dar nu voiesc doar scrise pe hârtie
Doar cu cerneală scrise-n niște șiruri
Deși v-aduc și ele bucurie.

Nădăjduiesc și gură către gură
Ca să vorbim, și inima-mi suspină
Să vin la voi, de Domnul se îndură
Și bucuria s-o avem deplină.

Copiii sorei tale cea aleasă
Cu drag și dor, în sfântă unitate,
Nu pot să-ți spună cât de mult le pasă. .
Ci îți trimit cu toții sănătate.

Daniel Hozan

24 Iulie

„Staţi pe loc, si veti vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” Exod 14:13

Aceste cuvinte conţin porunca lui Dumnezeu adresată credinciosului care trece prin mari încercări şi are extraordinare greutăţi. El nu poate da înapoi, şi nu poate merge înainte. Este legat de mâna stângă şi de cea dreaptă. Ce să facă acum? Cuvântul Domnului pentru el este „staţi pe loc”. Este Spre binele lui să asculte cuvântul Domnului în asemenea vremuri, fiindcă sfătuitorii răi vin şi ei cu sugestii. Disperarea şopteşte: pune-te jos şi mori; renunţă la tot”. Dar Dumnezeu ne dă curaj şi, chiar şi în cele mai rele timpuri, ne putem bucura de dragostea şi credincioşia Lui. Laşitatea spune „retrage-te; întoarce-te la calea lumii. Nu poţi să joci rolul creştinului; este prea greu. Părăseşte-ţi principiile”. Insă, oricât de mult va încerca Satana să te înşele, nu poţi cădea în cursă dacă eşti copil al lui Dumnezeu. Porunca Lui divină te-a sfătuit să mergi „din putere în putere” (Psalmi 84:7) şi aşa vei face, şi nici moartea nici viaţa nu te vor putea întoarce.

Dacă eşti chemat să stai pe loc o vreme, acest lucru îţi va reînnoi puterile pentru o mai mare înaintare. Nechibzuinţa strigă: „fă ceva! mişcă-te! este o prostie să stai şi să aştepţi”. Trebuie să facem ceva numaidecât. Trebuie să facem ceva, credem noi, în loc să ne uităm la Domnul, care va face totul, nu doar ceva. Îngâmfarea se laudă „dacă marea este în faţa ta, păşeşte în ea şi aşteaptă o minune”. Dar Credinţa nu ascultă nici de Îngâmfare, nici de Disperare, nici de Laşitate, nici de Nechibzuinţa, ci ascultă porunca Domnului, „stati pe loc”, şi stă, neclintită ca o stâncă.

„Staţi pe loc”. Luaţi poziţia unui om corect, gata de acţiune, aşteptând ordine viitoare, ascultând voios şi răbdător vocea conducătoare. Nu va trece mult şi Dumnezeu îţi va spune, aşa cum i-a spus lui Moise „spune copiilor lui Israel să pornească înainte” (Exod 14:15).

Meditaţii C. H. Spurgeon