Îți mulțumim că ne iubești

Îți mulțumim că ne iubești,
Că ești cu noi la încercare
Pe calea-ngustă ne-nsoțești
Reverși la noi daruri cerești
Ne dai, Isuse, vindecare.

Recunoștință zi de zi
‘Nălțăm, O, Fiu al jertfei sfinte
Ce e uscat va înverzi
De-i frig Tu ne vei încălzi
Cu ale Tale dulci cuvinte.

Prezența Ta ne e Lumină
Și-Ți mulțumim de mii de ori
C-atunci când inima suspină
Privirea Ta pe noi ne-alină
Cu frumuseți și cu splendori.

Altarul mulțumirii noastre
Cu laude e-mpodobit
Că-ndepărtezi urgii, dezastre
Ne-atragi cu mâinile-Ți măiastre
Dând ajutorul potrivit.

Ne ocrotești călătoria
Fiind cu noi la orice pas
Și-aceasta ne e datoria:
Să fie sfântă mărturia
În orice loc, la orice pas.

Ne-aduci din Slavă fericirea
Ce-n altă parte n-o găsim
Trimitem zilnic mulțumirea,
Ornăm cu rugăciuni slujirea
Și declarăm: Te prețuim!

George Cornici

22 Iulie

Eu sunt Stăpânul vostru.” Ieremia 3:14

Isus Christos este unit cu poporul Său prin legături de căsătorie. Din dragoste, El s-a căsătorit cu biserica Sa, simbolizată printr-o fecioară, cu mult înainte ca ea să cadă sub jugul robiei. Plin de iubire, Christos a slujit, ca Iacov pentru Rahela, până când a plătit întreg preţul pentru ea. Şi acum, după ce a căutat-o prin Duhul Său, şi a făcut-o să-L cunoască şi să-L iubească, Christos aşteaptă glorioasa oră în care fericirea lor reciprocă va fi consumată la Ospăţul Nunţii Mielului. Gloriosul Mire nu şi-a prezentat încă logodnica în faţa Maiestăţii cerului, desăvârşită şi completă; ea nu a intrat încă în privilegiile ei de soţie şi regină.

Ea rătăceşte încă într-o lume de păcat, locuind „în corturile Chedarului” (Psalmi 120:5); dar este şi acum mireasa, soţia lui Isus, dragă inimii Sale, preţioasă pentru El, scrisă pe palmele Lui şi unită cu persoana Lui. Chiar şi aici pe pământ, El îşi exercită toate îndatoririle de Soţ faţă de ea. El îi împlineşte nevoile, îi plăteşte datoriile, şi îi îngăduie să se folosească de numele Său şi de bogăţia Sa. El nu îşi va schimba niciodată comportamentul faţă de ea. Cuvântul despărţire nu va fi menţionat niciodată, fiindcă El „urăşte despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2:16). Moartea rupe legăturile conjugale dintre soţii muritori, dar nu poate desface legăturile acestei căsătorii veşnice. In cer nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu; totuşi, va exista o excepţie minunată, fiindcă în cer Christos şi biserica Sa îşi vor sărbători nunta.

Fiindcă această legătură este mai trainică, este şi mai intimă decât legăturile pământeşti. Deşi dragostea unui soţ poate fi foarte pură şi fierbinte, nu este decât o slabă copie a iubirii care arde în inima lui Isus. Această legătură spirituală depăşeşte orice unire omenească, fiindcă Christos a lăsat pe Tatăl şi s-a unit cu biserica.

Meditaţii C. H. Spurgeon