Întrebarea

Și toate astea, pentru ce?
Pentru-o brumă de avere?
Pentru-o mână de putere?
Pentru-o vreme de plăcere?
Și restul vieții, unde-ți e?

Pe ce ascunsă etajeră
În ce cotlon, sub ce cortină,
Ai pus restul vieții tale,
Scurtă, goală, trecătoare,
Searbădă și efemeră,
Fără vis, fără lumină?

Pentru ce te zbați atât?
Rătăcitor în vremea vieții,
Pierzând anii tinereții,
Îmbătrânind uscat, urât?

Și toate astea, pentru ce?
Ce vei răspunde la-ntrebarea
Care-ți cântăre valoarea,
”Sufletul tău, unde e”?

Ai privit vreodată zarea,
Te-ai pierdut în depărtarea
Te-ai scăldat în desfătarea
Unei lacrime de dor?

Ai întrebat vreun curcubeu,
Scăldat în razele de soare,
Unde este Dumnezeu?
Ai învățat să-ți ceri iertare?

Ai dat unui înfometat,
Atât măcar, un colț de pâine,
Să-i vezi chipul luminat
Luminat atunci de tine?

Ți s-a dat calea cea dreaptă,
De ce n-ai pășit pe ea?
Ce vei răspunde la-ntrebarea
Care-ți cântăre valoarea,
”Ce-ai făcut cu viața ta”?

Anonim  

21 Iulie

„Fata Ierusalimului dă din cap după tine.” Isaia 37:22

Liniştiţi de Cuvântul Domnului, sărmanii cetăţeni ai Sionului au început să se mândrească şi să clatine din cap la ameninţările lăudăroase ale lui Sanherib. Credinţa puternică face pe slujitorii lui Dumnezeu capabili să privească cu calm ameninţarea celui mai tare duşman. Noi ştim că vrăjmaşii noştri încearcă imposibilul. Ei caută să distrugă viaţa veşnică, care nu poate muri atâta timp cât Christos trăieşte; să dărâme cetăţuia care este mai presus de porţile iadului. Ei „aruncă înapoi cu piciorul într-un ţepuş” (Fapte 9:5) ca să se rănească singuri, şi ridică mâna împotriva scutului lui Iehova, ca să-şi facă rău tot lor. Noi le ştim slăbiciunea. Ce sunt ei decât oameni? Şi ce este omul, decât un vierme? Ei urlă şi tălăzuiesc ca valurile mării, înspumându-şi propria ruşine.

Atunci când Domnul se ridică, ei zboară ca scânteia în faţa vântului şi sunt consumaţi ca mărăcinii în foc. Neputinţa lor de a opri cauza lui Dumnezeu şi adevărul Său îl fac pe cel mai slab soldat al Sionului să râdă şi să-i batjocorească. Mai întâi, ştim că Cel Prea înalt este cu noi, şi atunci când El iese la război, ce pot să facă duşmanii Săi? Dacă El coboară din înălţimi, „cioburile pământului” (Isaia 45:9) nu se pot întrece cu Făcătorul lor. „Toiagul” Său „de fier” îi va „sfărâma ca pe vasul unui olar” (Psalmi 2:9) şi le va pieri până şi „pomenirea de pe pământ” ( Iov 18:17). Fugiţi, deci, temerilor! Împărăţia este în siguranţă în mâinile împăratului. Să strigăm de bucurie, fiindcă Domnul împărăţeşte, şi duşmanii lui vor fi ca paiele din tocătoare.

Pe cât de-adevărat e Dumnezeu şi-al Său Cuvânt
E drept că nici o sabie din iad, sau din pământ
În veci nu ne va-nvinge.
Un singur gest să facă, şi vor fi zdrobiţi
Isus este cu noi, şi suntem neclintiţi
Nimic nu ne va atinge.

Meditaţii C. H. Spurgeon