Putere lăuntrică

Nu-n brațe de-oțel e puterea
De-a-nvinge un val furios
Nu ne înalță averea,
Himera n-aduce folos.

Cerescul Cuvânt ne-ntărește
Să putem birui uriași
Numai când credința crește
Facem cutezătorii pași.

Cine e-n stare să ridice
Pe cel în necaz căzut?
Cei ce au pe Cel ce zice:
“Mult v-am iubit de la-nceput.”

Cine e-n stare să lupte
Cu forțe ce vin din infern?
Cei ce vor să se-nfrupte
Din meniul divin și etern.

Pe genunchi se naște tăria
De-a înfrunta acerbul atac
Plină va fi visteria
Când facem Mirelui pe plac.

Cum se formează răbdarea
De care-i nevoie oricând?
E-n noi când e sfântă purtarea,
Când mergem spre Slavă cântând.

Putem înfrunta dușmanii
Trăind cum Fiul ne-a spus
Făcând din case betanii,
Iubind Paradisul, nespus.

George Cornici

18 Iulie

Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.” Numeri 2:31

Tabăra lui Dan încheia coloana atunci când armata lui Israel mărşăluia. Daniţii ocupau locul cel din urmă, dar ce conta poziţia lor, de vreme ce erau o parte a oştirii, la fel ca triburile din faţă? Urmau acelaşi stâlp de nor, mâncau aceeaşi mană, îşi astâmpărau setea din aceeaşi stâncă, şi călătoreau spre aceeaşi moştenire. Haide, inimă, înveseleşte-te. Deşi eşti ultima fi cea din urmă, este privilegiul tău să faci parte din armată şi să mergi aşa cum merg cei din faţă. Cineva trebuie să fie ultimul în onoruri şi preţuire; cineva trebuie să facă munca de jos pentru Isus, şi de ce să nu fiu eu acela?

Intr-un sat amărât, printre ţărani şi ignoranţă, sau pe o stradă lăturalnică, printre cei mai înrăiţi ticăloşi, voi munci în continuare, şi voi merge „după steagul” meu. Daniţii ocupau o poziţie folositoare. Animalele rătăcite trebuiau adunate, şi lucrurile pierdute trebuiau recuperate de pe câmp. Sufletele înfocate pot să croiască cărări noi, să înveţe adevăruri nemaiauzite şi să câştige tot mai multe suflete pentru Christos; însă cei mai conservatori sunt angajaţi în a reaminti bisericii credinţa dinainte şi a ridica fiii ei căzuţi. Fiecare poziţie are îndatoririle ei, şi copii lui Dumnezeu care sunt mai înceţi vor descoperi că starea lor poate fi o binecuvântare pentru toată oştirea. Paza de la coadă este un loc de pericol. Sunt duşmani în Spatele nostru, la fel de periculoşi ca cei din faţă. Atacurile pot veni de oriunde.

Am citit că Amalec a căzut peste Israel şi i-a omorât pe cei din spate. Creştinul experimentat va găsi mult de lucru pentru armele sale ajutându-i pe cei săraci, care se Indoiesc, disperaţi, tulburaţi, pe cei care sunt cei din urmă în credinţă, înţelegere şi bucurie. Aceştia nu trebuie să rămână neajutaţi; de aceea, este treaba sfinţilor învăţaţi să poarte steagul printre cei de la coadă. Suflete, ai grijă să-i ajuţi azi pe cei de la coadă.

Meditaţii C. H. Spurgeon