„În toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia.” Exod 16:21
Munceşte ca să-ţi menţii sensul deplinei dependenţe de voia Domnului şi plăcerea pentru permanenţa celor mai bogate desfătări. Nu încerca niciodată să te hrăneşti cu mana veche sau să cauţi ajutor în Egipt. Toate trebuie să vină de la Isus, sau eşti ruinat pentru totdeauna. Vechile ungeri nu vor ajunge până la sufletul tău; capul tău trebuie să fie uns cu ulei proaspăt picurat din cornul aurit al sanctuarului, sau slava va conteni. Astăzi s-ar putea să fii pe vârful muntelui lui Dumnezeu, dar Cel care te-a pus acolo trebuie să te ţină acolo; altfel, te vei cufunda mult mai repede decât ai visat. Muntele tău stă neclintit doar atunci când este aşezat de El; dacă el îşi ascunde faţa, te vei tulbura curând.
Dacă Mântuitorul vrea, nu există nici o fereastră spre cer pe care să nu ţi-o poată întuneca într-o clipă. El poate tulbura bucuria din inima ta, lumina din ochii tăi, şi puterea vieţii tale. In mâna Sa se află liniştea ta şi, dacă este voia Lui, te poate părăsi. Domnul nostru este hotărât să ne facă să ne simţim şi să ne recunoaştem dependenţa, fiindcă EL ne permite să ne rugăm doar pentru „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11), şi ne promite doar că „puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25). Nu este cel mai bine pentru noi să fie totul aşa, ca să ne prezentăm adesea în faţa tronului Său, şi să ne amintim constant de iubirea Lui?
O, cât de bogat este harul care ne hrăneşte în mod continuu şi nu se opreşte din cauza nerecunoştinţei noastre! Ploaia de aur nu încetează niciodată; norii de binecuvântare întârzie mult deasupra caselor noastre. O Doamne Isuse, ne plecăm la picioarele Tale, conştienţi de neputinţa noastră de a face ceva fără Tine, şi în fiecare favoare pe care o vom primi, Iţi vom lăuda Numele binecuvântat şi vom recunoaşte iubirea Ta nesfârşită.
Meditaţii C. H. Spurgeon