Binele din greu

Tu ai vrut să urc pe munte! Eu am vrut să ma ferești…
Iartă-mi dar nechibzuința de-a nu vrea ce Tu gândești!
Iartă-mă că-Ți cer adesea lucruri mici, ușor de dus,
Fără ca să știu că fi-vor cântărite acolo sus!

Știu că fața-Ți strălucește peste-a mele slăbiciuni
Stau la poala unui munte! Doamne, fă, te rog minuni!
E un munte de probleme care-mi pare neclintit
Știu că am să-i urc pe creste! Pentru asta Tu-ai plătit!

Tu-mi dai munți-n stăpânire, mă ridici pe înălțimi
Dac-aș vrea să-i muți, Isuse, aș rămâne-n adâncimi
Iartă-mă când cred adesea c-al meu plan este mai bun
Te rog, fă ce crezi, o, Doamne, nu ce vreau și nu ce-ți spun!

Căile-Ți sunt mai înalte, Tu știi timpul potrivit
Știi măsura bună-n toate, fă, te rog, tot ce-ai gândit
Chiar de nu-nțeleg acum văile prin care trec,
Știu că mâna Ta mă scoate și din greu și din eșec!

De-ar avea o cale-ușoară, fără aspre apăsări
Ști-va lutul să se spele de mizerii și ocări?
Ști-va aurul că-i aur dacă n-a fost încercat?
Ști-va vasul sa servească de n-a fost întâi probat?

Chiar de negru totu-mi pare înainte când privesc
Tu vei fi deja acolo mult mai mult decât gândesc
Tu le faci pe toate, Doamne, spre un și mai bine-al meu
De aceea, știu, o, Tată, e un bine și în… greu!

Camelia Stîngaciu  

15 Iulie

„Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.” Levitic 6:13

Lăsaţi rugăciunea personală să ardă necurmat pe altar. Aceasta este însăşi viaţa pietăţii. Sanctuarul şi altarul familial îşi împrumută focul de aici; de aceea, să-l lăsăm să ardă bine. Devoţiunea secretă este însăşi esenţa, evidenţa şi barometru religiei vitale şi experimentale. Ardeţi aici grăsimea jertfelor. Lăsaţi ca timpul rugăciunii voastre personale să fie, dacă este posibil, regulat frecvent şi netulburat. Rugăciunea efectivă ajută mult. Nu ai nimic pentru care să te rogi? Iţi sugerăm biserica, lucrarea, propriul tău suflet, copiii tăi, relaţiile tale, vecinii tăi, ţara ta şi cauza lui Dumnezeu şi a adevărului în (toată lumea. Să ne cercetăm pe noi înşine în această problemă importantă.

Ne angajăm cu puţină căldură în devoţiunea personală? Arde focul devoţiunii cu puţină putere în inima ta? Şi se poticnesc roţile carului? Dacă este aşa, să ne alarmăm la aceste semne de decadenţă. Să ne plecăm cu suspine şi să cerem Spiritul harului şi al implorării. Să punem deoparte un timp Special pentru rugăciuni extraordinare. Fiindcă, dacă focul acesta va fi stins sub tăciunii asemănării cu lumea, va slăbi focul altarului familial şi ne va acoperi influenţa în biserică şi lume. Textul se aplică şi la altarul inimii. Acesta este într-adevăr un altar de aur. Dumnezeu vrea să vadă inimile copiilor Săi arzând pentru EL Să-i oferim lui Dumnezeu inimile noastre, strălucind de dragoste, şi să-i căutăm harul, pentru ca focul să nu se stingă niciodată; fiindcă nu poate să ardă dacă nu îl ajută Domnul să ardă.

Mulţi duşmani vor încerca să îl înăbuşe, dar dacă mâna nevăzută din spatele zidului toarnă uleiul sfânt peste el, va arde din ce în ce mai tare. Să folosim textele din Scriptură drept Combustibil pentru focul din inimile noastre. Ei sunt cărbuni vii. Să fim atenţi la predici da, mai ales, să petrecem mai mult timp Singuri cu Isus.

Meditaţii C. H. Spurgeon