
Pocnind din tunete vestind furtună, Pe fața lumii neguri se-mbulzesc, Și cresc cu-mpletituri perfide, cresc, Și-n jurul lor primejdii noi se-adună. Pe drumul vieții înghițit de bezne Drumeți se rătăcesc debusolați, Și-n mlaștina cu ochii bulbucați Se-afundă-ncet, încet, mai sus de glezne. Salvarea lumii este în lumină Și-n drumul drept prin adevăr trasat; Este urgent, nu e de amânat, Ieșiți la drum cu torțele în mână! Tu porți în tine magica scânteie, Cunoașterea de Cer, de Dumnezeu, Și poți s-aprinzi pe drumul nopții greu, Nu doar făclii, ci ample curcubeie. E sarcina acelor care știu, A celor care poartă-n ei lumină, Să spună că-n curând are să vină Acel ce-a înviat și este viu! Asumă-ți rolul și-nțelege bine Că tu ești astru, nu ești licurici, Să dai lumină-n jur, acum și-aici, Și… nu uita: Cristos este cu tine! Simion Felix Marțian