Psalmul 32

Ferice de acel ce Domnu-i iartă
Fărădelegea care-a săvârșit
Și de acel ce vină nu mai poartă
Păcatul lui fiind acoperit.

Ferice-i omul căruia nu-i ține
În seamă Domnu’-a lui nelegiuire
Ce nici o viclenie nu deține
În duhul lui sau în a lui gândire.

Cât timp eu am tăcut nu mi-a fost bine
Îngrozitor simțeam oasele toate
Ce mă dureau și se topeau în mine
De gemetele mele necurmate.

Căci zi și noapte mâna-Ți apăsase
Asupra-mi cu putere-odinioară
Simțeam cum vlaga mea mi se uscase
Precum pământu-n seceta din vară.

Atuncea Doamne am venit la Tine
Cu toată vina mea ce m-a străpuns
Ți-am spus fărădelegile, ști bine
Și-al meu păcat nu l-am ținut ascuns.

Atunci am zis: ”Întreaga fărdelege
O voi mărturisi lui Dumnezeu!”
Iar Tu, Acel ce totul înțelege
Iertat-Ai vina și păcatul meu.

Dea-aceea să se roage totdeauna
Evlaviosu-n vremea potrivită
Când ape mari se vor vărsa întruna
Atunci ființa lui va fi ferită.

Tu din necaz mă scoți cu mână tare
Tu-mi ești adevărată ocrotire
Tu Domnul meu Puternice și Mare
Mă-nconjuri cu cântări de izbăvire.

”Am să te-nvăț de-acuma”-Domnu-mi zice
”Ți-arăt și calea ca să mergi pe ea
Mereu Te-oi sfătui, să fii ferice
Privirea Mi-o îndrept asupra ta!”

Nu fiți ca și un cal ce nu-înțelege
Sau un catâr strunit de orișicine
Ce trebuie cu-n frâu ca să se lege
Să nu-l lași să se-apropie de tine.

De multe ori durerea se repede
Peste cel rău, fiindcă nu-i scăpare
Însă acel ce-n Domnul se încrede
E-nconjurat de El cu îndurare.

Vă bucurați în Domnul pe vecie!
Voi sfinți, cu veselie negrăită
Și scoateți strigăte de bucurie
Toți cei cu inima neprihănită!

Daniel Hozan

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s