Unde-i El, e bucurie!

Chibzuiește, nu mai sta
Căci Isus din nou te cheamă
Lasă nepăsarea ta
Căci o dată, vei da seamă.

Ascultă cu luare aminte
Căci din nou te-a apelat
Iar drumul spre cele sfinte
Încă, este descuiat.

Să nu stai în nepăsare
Fără gânduri, fără rost,
Ascultă a Sa chemare
Căci te strigă, și-a mai fost.

La ușă, ți-a mai bătut
Să-L primești în casa ta
Dar să-L auzi, nici n-ai vrut
Nu ți-ai stricat tihna ta.

Nu glumi, că nu e vreme,
De amânări, de nepăsare,
Căci nu ai de ce te teme
Domu-i plin de îndurare.

De ești binevoitor
Și loc de cinste Îi dai
El nu-ți rămâne dator
Dacă tu lângă El stai.

De la El mai mult primești
Dragoste și sănătate,
De cu El te învoiești
Vei fii fericit în toate.

El dă pace, mângâiere,
Iertarea, de la El vine
Alină orice durere
Spor în toate, vei fii bine.

De-L slujești cu dăruire
Nicicând nu vei regreta
El aduce mântuire
Pace, în inima ta.

Unde-i El e bucurie
Pace, dragoste mereu
Vreau a Sa Împărăție
Și lupt s-o primesc și eu.

Florența Sărmășan 

6 Iulie

„Dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit si fără să se teamă de vreun rău.” Proverbe 1:33

Dragostea divină este izbitoare atunci când străluceşte în mijlocul judecăţilor. Frumoasă este steaua singuratică care străluceşte printre norii de furtună. Dătătoare de viaţă este oaza
care înfloreşte în pustietatea deşertului. La fel de frumoasă şi strălucitoare este şi dragostea în mijlocul pedepselor. Când izraeliţii L-au provocat pe Cel Prea înalt prin continua lor idolatrie, El i-a pedepsit lipsindu-i de rouă şi ploaie, astfel încât ţara a fost bântuită de foamete. Dar, în timpul acesta, El a avut grijă de siguranţa aleşilor Săi. Dacă toate celelalte pâraie secaseră, unul curgea încă pentru Ilie, şi când acesta a secat, Dumnezeu i-a găsit un alt loc de adăpost.

Nu, nu a fost doar unul, fiindcă Dumnezeu avea mai mulţi „Ilie”, o rămăşiţă aleasă prin har, cincizeci de oameni ascunşi într-o peşteră; deşi toată ţara era bântuita de foamete, cei cincizeci din peşteră erau hrăniţi de la masa lui Ahab, prin credincioşia lui Obadia, sprijinitorul temător de Dumnezeu. Să tragem deci concluzia: orice s-ar întâmpla, poporul lui Dumnezeu este în siguranţă. Poate să se cutremure pământul, pot să se despice cerurile, credinciosul va fi în siguranţa printre epavele lumii, liniştit ca în vremurile de pace. Dacă Dumnezeu nu-Şi salvează poporul sub cer, îl va salva în cer.

Dacă lumea devine prea fierbinte pentru ei, cerul va fi locul lor de primire şi asigurarea lor. Fii liniştit, deci, când vei „auzi de războaie ţi vești de războaie” (Matei 24:6). Nu te lăsa distras, fii liniştit şi nu te teme de rău. Orice ar veni pe pământ, tu vei fi în siguranţă sub aripile lui Iehova. Rămâi în făgăduinţele Sale, şi odihneşte-te în credincioşia Sa. Înfruntă cel mai negru viitor, fiindcă nu-ţi va aduce nimic teribil. Singura ta grijă ar trebui să fie să arăţi lumii binecuvântările care vin asupra celor ce ascultă de vocea înţelepciunii.

Meditaţii C. H. Spurgeon