Te rog, Părinte…

Ciprian I. Bârsan

Te rog, Părinte, Tatăl nostru Sfânt,
Condu-mi ființa pe acest pămȃnt;
Mărește-mi Tu credința-n harul Tău
Să cred deplin, la bine și la rău!

Și dacă nu vor mai fi boabe-n spic,
Și dacă nu voi mai avea nimic,
Și dacă lumea nu mă va iubi,
Și dacă plȃnsul mă va însoți,
Și cȃnd al morții sol veni-va iar
Pe vatra de durere și amar,
Și-atunci cȃnd îndoieli mă vor umbri
Și duhuri rele mă vor ispiti,

Cȃnd sufletul de spini va fi străpuns,
Cȃnd nu voi mai primi al Tău răspuns,
Cȃnd voi privi spre cer neajutorat,
Nemulțumit, rănit, îngrijorat,
Cȃnd sprijin în dureri nu voi găsi
Și în cenușă mă voi prăbuși,

Ajută-mă, te rog, să cred, oricând,
Căci Tu nu frȃngi o trestie în vȃnt
Și nici nu stingi tăciunii fumegȃnd;
Și ochii Tăi privească drumul meu
Cu ochi de Om și ochi de Dumnezeu!

Te rog…

Vezi articolul original 52 de cuvinte mai mult

Carte Sfântă

M-aplec asupra Cărții Tale Sfinte
Că sunt din nou flămând și însetat
Căutând cereasca mană prin cuvinte
Și-al Tău izvor de apă preacurat.

Precum Israeliții în pustie
Și mană dar și apă au primit
Ceresca mană, apa Ta cea vie
În Sfântul Tău Cuvânt e de găsit.

Tu-mi saturi Doamne cu bucate-alese
În suflet foamea orișicît de cruntă
Bogat ospăț servit pe-a Tale mese
Mereu găsesc în Cartea Ta cea Sfîntă.

Iar apa Ta cea vie și curată
Și lapte sfânt și vin duhovnicesc
Cuvîntul Tău oferă fără plată
Acelor ce să cumpere doresc.

Tot prin Cuvântul Tău e cu putință,
Atunci când strigi cu glasul Tău duios,
Ca să transformi și să mai dai credință
Dintr-un pierdut să faci un credincios.

Tu chemi pe-acel rătăcitor prin lume
Te-apleci la el cu mila care-o ai. .
Îi dai un nou veșmânt și-i dai un nume
Și-i dai un nou destin și-un drum. . spre Rai.

Și-i dărui sfântă pace, dezrobire
Celor căzuți în lupta cu cel rău
Căci nu exită altă mântuire
Decât cea prin credința-n Fiul Tău.

O carte Sfântă, binecuvântată
Prin ea-mi vorbești și mie ca să știu
O Doamne Preaînalt, că Tu-mi ești Tată
Căci fost-am înfiat și-acum sunt fiu.

Aceasta-i cea mai mare realitate
Și-aicea cei mai mulți se-mpotmolesc
Căci doar cei siguri de indentitate
Pe calea Ta îngustă se pornesc.

Iar pe cărarea nouă și cea vie
Cuvântul Tău ne mai oferă-n dar
S-avem întotdeauna alifie
Ca să privim cu ochii tot mai clar.

Astfel privind în față nu în urmă
La ce-am lăsat și-n urmă au rămas
Să nu rămânem miei pierduți de turmă. .
Să nu ratăm al mântuirii ceas.

Cuvintele din Carte-s un tezaur
Și-un adevăr ce-i fără echivoc
De-aceea Tu ne-ai spus să-Ți cerem aur
Ce-i încercat și curățit prin foc.

Cuvântul Tău are putere mare
Și ieri și azi și mâine-i neschimbat
Fiincă-i viu și poartă-n El valoare
Să credem dar în El cu-adevărat.

Tot prin Cuvânt o haină-i oferită
Imaculată, sfântă și frumoasă
Ca să avem rușinea-acoperită
Atunci când vom intra in Sfânta Casă.

Dreptar ceresc, oglindă-adevărată
Dai sens umblării noastre pe pământ
O Carte Sfântă, binecuvântată
Ce dai comori de Har prin Duhul Sfânt.

Ce mustră și îndreaptă și încântă
Atunci când înțelegem ce citim
În Biblie, Cereasca Carte Sfîntă
Atâta har din mâna Lui primim.

Cuvânt Ceresc și Miel jertfit pe cruce
Ofrandă pentru neamul omenesc
Jertfirea Ta salvare ne aduce
De-aceea mă închin. . și-Ți mulțumesc.

Daniel Hozan

4 Iulie

„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău.” Ioan 17:17

Sfinţirea începe prin regenerare. Duhul lui Dumnezeu insuflă în om acel nou principiu prin care el devine „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Lucrarea aceasta, care începe la naşterea din nou, este îndeplinită în două moduri: prin moarte, atunci când poftele cărnii sunt supuse şi stăpânite, şi prin înviere, prin care viaţa pusă de Dumnezeu în noi este făcută „un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (loan 4:14). Această operaţiune se repetă în fiecare zi, prin ceea ce numim perseverenţă, iar creştinul este păstrat încontinuu într-o Stare de har şi este făcut să „prisosească în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8) spre lauda şi slava lui Dumnezeu, şi culminează Sau ajunge la desăvârşire în slavă, atunci când sufletul, purificat prin ea, este adus să locuiască cu sfinţii la dreapta lui Dumnezeu, în înălţime.

Dar, în timp ce Duhul lui Dumnezeu este Autorul Sfinţirii, mai există un agent vizibil care nu trebuie uitat. Isus spune: „sfinţeşte-i prin adevărul Tău: cuvântul Tău este adevărul” (loan 17:17). Pasajele din Scriptură care dovedesc că instrumentul Sfinţirii noastre este Cuvântul lui Dumnezeu sunt multe. Duhul lui Dumnezeu ne aduce în minte preceptele şi învăţăturile adevărului şi le aplică cu putere. Acestea sunt auzite de urechi şi, fiind primite în inimă, vor lucra în noi „şi voinţa, şi înfăptuirea, după plăcerea Lui” (Filipeni 2:13). Adevărul este sfinţitor şi, dacă nu vom auzi sau citi adevărul, nu vom creşte în sfinţire.

Progresăm în trăirea sănătoasă doar atunci când progresăm în înţelegerea sănătoasă. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmi 119:105). Nu spune despre
o greşeală „este doar o problemă de opinie”. Un om care îngăduie greşelile de judecată nu va întârzia să tolereze greşelile în practică. Ţine-te bine de adevăr, fiindcă, prin adevăr, vei fi sfinţit de Duhul lui Dumnezeu.

Meditaţii C. H. Spurgeon