Comoară în cer

Motto: 1 Timotei 6/17-19 „”Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia
să nu se îngâmfe și să nu își pună nădejdea în niște bogății nestatornice,
ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm
de ele.
Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata
să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare
drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.””
Amin!

Omul strânge pentru vremuri grele –
Și Domnul nu urăște îmbogățirea,
Că din belșug ne dă din toate cele
Dar, nu cumva să ne-alipim de ele
Și astfel, să ne pierdem mântuirea.

Noi nu putem umbla pe două drumuri
Și nici nu putem sluji la doi stăpâni,
Că orișicine-ar face aceste lucruri
Părtaș al lui Hristos nu va fi pururi,
Ci va rămâne păgân între păgâni.

Să ne amintim de tânărul bogat
Care era convins că-i credincios…
Cum a plecat de trist când a aflat
Ce lucru-i mai lipsește neapărat,
Să poată să-L urmeze pe Hristos.

Pentru avere avea o mare slăbiciune
Și auzind acel neașteptat răspuns
Sufletul i s-a umplut de-amărăciune…
Iar în Scriptură nu ni se mai spune
Ce s-a petrecut cu el și ce-a ajuns.

Dar cunoaștem ce-a zis atunci Isus –
Și în cele spuse era vădită mila,
Că este greu s-ajungă-n ceruri sus…
Ca ucenicii să priceapă El le-a spus
Acea parabola cu acul și cămila.

Oricâte bogății avea-vom adunate
În ele este pământescul semn…
Și de-am avea averi nenumărate
Vine ziua când le-am da pe toate
Pentru un strop de untdelemn.

Atunci când noi sfârși-vom alergarea
Și înaintea Lui vom sta la judecată
Vom pricepe cum ne-a fost umblarea
Și vom cunoaște care este starea
Comorii în cer, de suflet adunată.

Avem comoară în ceruri, la sfârșit?
Sau vom realiza-n cumplitul ceas
Căci în zadar, în viață ne-am trudit
Și tot ce-am strâns și am agonisit,
Pierdut în lumea asta a rămas?

Domnul a făcut o lume trecătoare
Și orice lucru pământesc e efemer…
Dar va trăi în veci de veci acela care
Ostenește pentru Domnul în lucrare
Căci el, se-îmbogățește pentru cer.

Dacă pentru Domnul ne-îmbogățim
El ne va îmbrăca cu haina mântuirii…
Și în ziua Judecății cu toții o să fim
Așezați în dreapta Lui ca să primim
Făgăduita cunună a neprihănirii.

Și pentru totdeauna noi ne vom afla –
Deși, ne tragem obârșia din țărână,
În slăvita Lui Împărăție și vom sta
Lângă cei biruitori – și vom cânta
Cu alăutele lui Dumnezeu în mână.

Ioan Vasiu 

28 Mai

Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 8:30

Iată un adevăr preţios pentru tine, credinciosule. Se poate să fii sărac, în dureri sau necunoscut, dar, ca să te, încurajezi, aminteşte-ţi de chemarea ta şi de consecinţele care decurg din ea, în special de binecuvântarea despre care vorbeşte textul din dimineaţa aceasta. La fel de sigur ca faptul că eşti copilul lui Dumnezeu astăzi, este şi faptul că în curând toate încercările tale se vor sfârşi, şi fruntea ta obosită va fi încununată cu slavă, iar mâinile trudite vor flutura ramuri de măslin. Nu te plânge de necazurile tale, bucură-te, fiindcă în curând vei fi acolo unde „nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4).

Carele de foc se află la uşa ta, şi într-o clipă, veţi ajunge în slavă. Cântarea de slavă este pe buzele tale. Porţile cerului se deschid să te primească. Nu te gândi că nu vei reuşi să intri. Dacă El te-a chemat, nimic nu vă va putea despărţi de dragostea Lui. Suferinţa nu poate rupe legătura de iubire; focul persecuţiei nu poate arde verigile, ciocanul iadului nu poate sfărâma lanţul. Vocea care te-a chemat la început te va chema din nou de la pământ spre cer, de la întunericul morţii la slava nemărginită a veşniciei.

Stai liniştit, inima Celui care te-a răscumpărat bate pentru tine cu o iubire nesfârşită. În curând vei avea parte de slava care ţi-a fost pregătită; te mai afli aici doar pentru a te pregăti în vederea moştenirii; odată pregătit, aripile îngerilor te vor purta pe muntele păcii, bucuriei şi binecuvântărilor, unde Departe de o lume de durere şi păcat cu Dumnezeu alături, pretutindeni, neîncetat vei rămâne pentru totdeauna.

Meditaţii C. H. Spurgeon