Dor după Domnul

Din mii și mii de doruri izvorâte,
În inimi, ce prin lume se petrec,
Purtăm în noi, destine hotărâte,
Dorințe spre-mpliniri, sau spre eșec.

Sunt doruri ce se nasc, nutrind în minte,
În sufletul din piept, sau în gândire,
Când unele se sting, rămân numai cuvinte,
Sunt altele, ce merg spre ‘nfăptuire.

La fel ca fiecare om ce-i muritor,
Purtându-și visele cu demnitate,
Conduși să fim cu toți, de-un singur dor,
De-a fi cu Domnul, în eternitate!

Și-odată ‘nfiripată-n piept dorința,
De a-L urma pe Domnul, pe pământ,
În rugaciuni, să-i cerem Lui, credința,
Pentru a-i sluji, cum scrie în Cuvânt!

Iar Domnu-n bunătatea și-ndurarea,
Ce-o are, pentru cei care-L doresc,
Va netezi, și calea și cărarea,
Ne va-ndrepta, spre Plaiul Său, ceresc.

Eu… mai aveam un dor… . și o dorință,
Purtată-n rugăciune, neștirbit,
Să fiu cu-ntreaga-mi casă, la credință,
Și dorul, iată astăzi, s-a ‘mplinit.

O Tată drag, din ceruri, Tu privește,
Spre aceștia toți, ce se predau azi Ție,
Cu braț puternic, Îi călăuzește,
Și Îi condu, spre-a Ta împărăție.

Când mii și mii de doruri, vor veni,
În viața lor, Tu, cerne-le pe toate,
Să le-mplinești pe cele spre-ai zidi,
Alungă-le, pe cele ce-s spre moarte.

Prin Duhul Sfânt, așează-i sus pe stâncă,
Când valuri ori furtuna va lovi,
Îmbracă-i cu credință mai adâncă,
Biruitori, prin Tine, zi de zi.

Le fii Izvorul, când vor înseta,
Să le fii Pâinea, când vor flămânzi,
Le fii Lumină-n noaptea, fără stea,
Și Dor și Drag, în bucurii, le fii.

Le fii Tu, Domnul păcii, în tulburare,
Și Sfetnic minunat, spre veșnicii,
Le fii Balsam, pe răni, spre vindecare,
Cuvânt pe buze, când Te-or proslăvi.

Isuse drag, rămâi al nostru Dor,
Desăvârșind în noi, neprihănire,
Sa-Ți fim cu toți o turmă, Tu Păstor,
Sa-Ți fim, mireasă, când veni-vei Mire!

Paula Szabo  

25 Mai

Nu mă părăsi, Doamne! ” Psalmi 38:21

Ne rugăm adesea ca Dumnezeu să nu ne părăsească în timpul încercării şi ispitei, dar uităm adesea că avem nevoie mereu de această rugăciune. Nu există nici un moment din vieţile noastre, oricât de sfinte ar fi, în care să ne putem descurca fără ajutorul Său constant. In lumină sau în întuneric, în părtăşie sau în ispită, avem nevoie de rugăciunea „nu mă părăsi, Doamne. Sprijineşte-mă, şi voi fi în siguranţă”. Un copil care învaţă să meargă are nevoie întotdeauna de mâna mamei. Corabia care nu are cârmaci se abate imediat din drum. Nu putem face nimic fără a primi ajutor continuu de sus. Să ne rugăm, deci, astăzi, „nu mă părăsi, Tată. Nu-ţi părăsi copilul, fiindcă altfel va cădea în mâna vrăjmaşului.

Păstorule, nu-ţi părăsi mielul, ca să nu se îndepărteze de siguranţa turmei. Grădinarule, nu-ţi părăsi plantele, fiindcă se vor usca şi vor muri. Nu mă părăsi, Doamne, acum; şi nu mă părăsi în nici un moment al vieţii mele. Nu mă părăsi în bucurie, ca să nu mi se înalţe inima. Nu mă părăsi în durere, ca să nu murmur împotriva Ta. Nu mă părăsi în ziua căinţei, ca să nu-mi pierd speranţa de iertare şi să cad în disperare. Nu mă părăsi în ziua credinţei, ca să nu devin mândru. Nu mă părăsi fiindcă, fără Tine sunt slab, dar cu Tine sunt tare.

Nu mă părăsi, fiindcă cărarea mea este plină de înşelări, şi nu pot merge fără călăuzire. Găina nu-şi uită puii; mă vei acoperi cu penele Tale şi îmi vei îngădui să mă adăpostesc la umbra aripilor Tale? Nu te depărta de mine, căci „se apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor” (Psalmi 22:11). „Nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele” (Psalmi 27:9).

„Rămâi cu pace ta cerească
In inimile noastre, Duh prea Sfânt
In suflete un templu să ni se clădească
Ca să-Ţi slujim cu cinste pe pământ.”

Meditaţii C. H. Spurgeon