Caută să ai credință

În numele unor religii, oameni mulți mor zi de zi,
Sunt mințiți și înșelați, duși de nas prin erezii.
Nu există zi pe lume să n-apară vreo religie,
Dar credință nu există, fiindcă banul o distruge.

Mulți aleargă pe la preoți căutând un strop de pace,
Însă de Hristos toți fug și Scriptura nu le place.
Unii-aruncă bani pe slujbe crezând că vor fi iertați,
Dar în suflet nu au tihnă și sunt tot mai tulburați.

De le spui ceva, te-atacă și îți spun că ești pierdut,
Iar dacă le spui de Biblie, ești privit ca un rebut.
Hâdul interior apare doar la omul religios,
Cel ce are-n piept credință, Îl arată pe Hristos.

Dumnezeu nu e-n religie, ci-n credință, dragul meu!
Nu te înșela tu singur, nu te amăgi mereu.
Dumnezeu îți dă iertare gratis, fără nici un ban
Cine-ți spune altceva, este sluga lui satan.

Caută să ai credință că religii sunt destule
Însă pentru Dumnezeu absolut toate sunt nule.
O credință și-un botez, astea două de le ai,
Ești un Fiu al Lui Hristos și moștenitor de Rai.

Nichifor Nicu  

24 Mai

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea.” Psalmi 66:20

Privind în urmă la rugăciunile noastre, dacă suntem sinceri, vom fi grozav de uimiţi că am primit un răspuns. S-ar putea să fie şi unii care să creadă că rugăciunile lor meritau un răspuns – aşa cum credea fariseul — dar adevăratul creştin, pivind retrospectiv, îşi deplânge rugăciunile şi, dacă s-ar putea întoarce în timp, ar vrea să se roage mai sincer. Aminteşte-ţi, creştine, cât de reci au fost rugăciunile tale. In loc să te lupţi în rugăciune ca Iacov, te-ai rugat slab şi puţin – departe de credinţa aceea umilă, fierbinte şi perseverentă care strigă: „nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Genesa 32:26). Dar, şi aceasta este o minune, Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunile reci, şi nu numai că le-a auzit, ţi-a şi răspuns.

Gândeşte-te că te-ai rugat rar, numai Când aveai necazuri şi fugeai la tronul milei. Dar când a venit izbăvirea, unde au dispărut rugăciunile? Totuşi, chiar dacă ai încetat să te mai rogi, Dumnezeu nu a încetat să te binecuvânteze. Când te-ai îndepărtat de tronul milei, Dumnezeu nu te-a părăsit, iar lumina strălucitoare a Şechinei a fost îtotdeauna vizibilă între aripile heruvirnilor. O, e minunat că Domnul priveşte cu îndurare cererile noastre spasmodice, care vin şi pleacă odată cu nevoile noastre.

Ce Dumnezeu uimitor este El, să asculte rugăciunile celor care vin la El în nevoie, dar neglijează după ce au primit răspunsul; care se apropie de El când sunt forţaţi, dar care uită să I se adreseze când au parte de îndurări şi durerile încetează! Fie ca bunătatea Sa în ascultarea rugăciunilor să ne atingă inimile, ca să putem fi găsiţi făcând „în toată vremea… tot felul de rugăciuni şi cereri” (Efeseni 6:18).

Meditaţii C. H. Spurgeon