Prin suferință

Prin suferință El ne ține aproape
Ca faptele murdare să ni le-ngroape;
Fiindcă omul uită repede pe Domnul
Și din ce în ce mai mult iubește somnul.

Este greu să treci prin suferință
Dar mai mare este a Lui dorință,
De-a locui cu El în cer
Pentru a trăi cel mai Divin mister.

Prin suferință
Ți-a-ntărit a ta credință,
Și te-a făcut un adevărat creștin
Cu un frumos destin.

A ales să treci printr-o suferință
Fiindcă nu mai aveai de mult cu El în luptă o biruință,
A ales să treci chiar și prin greu
Să-L cunoști pe-al tău Dumnezeu!

Prin suferința de o clipă
El îndoiala o ridică,
Fiindcă te vrea în luptă biruitor
Și-n rugăciune vegheator!

Este greu prin suferință,
Dar prin ea Își împlinește a Sa dorință,
Să te facă aur curat
Pentru El să fii păstrat!

Chiar dacă este greu prin suferință
El îți spală a ta ființă,
Să fii mereu curat și frumos
Și pentru Domnul prețios.

A îngăduit să treci prin suferință
Ca să nu mai iei a Sa Lucrare cu ușurință,
Și să fii serios în toate
Să fugi mereu de păcate.

Prin suferință
Te învață să te rogi cu stăruință,
Și să crezi în El mereu
Când totul ți se pare greu.

De multe ori prin suferință
Îți încearcă a ta credință,
Ca să-ți schimbe chiar și a ta purtare
Să fii pentru El o binecuvântare!

„1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiţi.”

Samuel Bădescu 

23 Mai

„Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” Psalmi 138:8

Încrederea pe care psalmistul o prezintă aici este o încredere de origine divină. El nu spune „am har destul ca să sfârşesc ce am început. Credinţa mea este atât de tare încât nu mă voi clătina. Dragostea mea este atât de fierbinte încât nu se va răci niciodată. Hotărârea mea este atât de puternică încât nimic nu o poate clinti”. Nu, el depindea numai de Domnul. Dacă ne încredem în ceva care nu-şi are temelia pe Stânca Veacurilor, încrederea noastră nu este decât un vis. Ea va cădea peste noi şi ne va acoperi cu ruine, spre durerea şi confuzia noastră. Timpul desface tot ce toarce?natura, şi cei care se îmbracă cu hainele ei se cufundă în confuzie veşnică. Psalmistul era înţelept El se Sprijinea numai pe lucrarea Domnului. Domnul a început lucrarea aceasta fără noi. El o va duce mai departe, şi dacă nu o sfârşeşte EL nu va fi niciodată sfârşită.

Dacă avem o pată pe haina neprihănirii, suntem pierduţi; dar credinţa noastră este că Domnul care a început va sfârşi. El a făcut totul, trebuie să facă totul, şi va face totul. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în ceea ce facem sau am hotărât că vom face, ci în ceea ce Domnul va face. Necredinţa insinuează: „ nu vei putea niciodată să stai în picioare. Priveşte răul din inima ta; n-o să poţi niciodată să învingi păcatul. Aminteşte-ţi de plăcerile şi ispitele care te asediază; vei fi prins cu siguranţă de ele şi te vei lăsa târât”. Ah, da, am pieri într-adevăr dacă am fi lăsaţi în seama puterii noastre.

Dacă ar trebui să navigam bazându-ne pe corăbiile noastre fragile, am avea de ce să ne lăsăm cuprinşi de disperare. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! El „va sfârşi ce a început” şi ne va duce la „limanul dorit” (Psalmi 107:30). Nu putem fi niciodată prea încrezători atunci când ne încredem în El şi nu putem purta niciodată prea multe poveri atunci când avem Asigurarea Lui.

Meditaţii C. H. Spurgeon