Nu plange

Din Capernaum catre cetatea Nain urcau
Invatatorul si ucenicii. Ii insoteau
Noroade multe. Cand inspre poarta Se-apropia,
O mare gloata, ca sa ingroape, un mort ducea.

Era un tanar, baiatul singur al maicii lui,
Si-n vaduvie, mai pretioasa comoara nu-i.
Vazand-o Domnul, spre ea cu mila S-a indreptat,
I-a zis: „Nu plange!” Apoi de racla S-apropiat.

Intr-o clipita a stat cortegiul, si s-au oprit
Cei ce o duceau. El atingand-o, a glasuit:
„Tinerelule, scoala-te, iti spun!” Si s-a trezit
Din somnul mortii, ce nemiloasa l-a biruit.

Caci, peste moarte avand putere, l-a inviat,
Si maicii sale, inmarmurita, ‘napoi l-a dat.
Cuprinsi de frica, slaveau cu totii pe Dumnezeu
Ca cercetase cu indurare poporul Sau.

Catre cetatea-ti Isus coboara sau urca-acum,
Chiar de strabate o zi sau doua aridul drum,
Planificata e intalnirea-n agenda Sa,
Caci El iti stie si iti cunoaste durerea ta.

A ta comoara-n tarana lumii de-ai ingropat,
Si-orice nadejde de existenta s-a spulberat,
Isus te vede, El peste moarte e Suveran,
Cu-a ta durere, oricat de mare, El are-un plan.

Ridica-ti ochii si te opreste din plansul tau,
Te-asteapta Domnul langa cetate cu-alaiul Sau;
Nenorocirea ce-ti pare-azi mare se va sfarsi
In clipa-n care pe Domnul Vietii-L vei intalni.

Inspirata din Luca 7:11-16.

Anca Winter  

7 Mai

După El au mers multe nomade. El a tămăduit toţi bolnavii. ” Matei 12:15

Ce mulţime de boli hidoase trebuie să se fi înfăţişat privirii lui Isus! Dar nu citim nicăieri că a fost dezgustat; dimpotrivă, El s-a aplecat cu răbdare asupra fiecărui caz. Ce varietate de rele trebuie să se fi întâlnit la picioarele Lui! Ce răni în putrefacţie şi ce plăgi supurânde! Totuşi el a fost mereu pregătit pentru toate monstruozităţile, şi le-a învins indiferent de formă. Nu conta cât de puternică era săgeata; El era pregătit s-o rupă în două. Fierbinţeala febrei şi răceala frigurilor, neputinţa paraliziei si furia nebuniei, rănile leprei şi întunericul orbirii — toate cunoşteau puterea cuvântului Său şi fugeau din calea Lui.

El a învins răul în fiecare colţ al câmpului de luptă şi a primit închinarea captivilor eliberaţi. El a venit, a văzut şi a învins pretutindeni. La fel se întâmplă şi în dimineaţa aceasta. Oricare ar fi boala mea, Marele Medic mă poate vindeca. Oricare ar fi starea celor pe care îi amintesc în rugăciune, pot să sper că Isus le va vindeca suferinţele. Pot să sper pentru copilul meu, pentru prieteni şi pentru cei dragi, atunci când îmi amintesc de puterea vindecătoare a Domnului. Cât despre mine, oricât de grea ar fi «lupta cu păcatul şi cu infirmităţile, pot să stau liniştit. Cel care a umblat pe pământ vindecând împrăştie încă lumină şi har asupra fiilor oamenilor. Lăsaţi-mă să merg la El chiar acum. Lăsaţi-mă să-L laud în dimineaţa aceasta, amintindu-mi cum m-a izbăvit, şi să-I slăvesc Numele. El s-a făcut cunoscut oamenilor luând asupra Lui suferinţele lor.

„Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia ft53:5). Biserica de pe pământ este plină de suflete vindecate de Marele Medic. Chiar şi locuitorii cerurilor pot povesti cum au fost vindecaţi de El. Apropie-te, deci, suflete; spune tuturor despre puterea vindecătoare a harului Său, şi lasă cuvintele tale să fie „o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor” (Isaia 55:13)

Meditaţii C. H. Spurgeon