NU MIMAŢI FERICIREA …

Ciprian I. Bârsan

Aceasta este Iulia, femeia de 32 de ani care s-a sinucis inexplicabil acum câteva zile aruncându-se de pe acoperişul unui bloc cu 10 etaje (odată cu viaţa ei curmând, din păcate şi vietile celor doi copilaşi …)
“Înainte cu câteva zile de tragicul incident, ea a fost văzută inspectând clădirea și căutând o modalitate prin care se ajungă pe acoperișul blocului…” – spun autorităţile, fapt care duce la concluzia că femeia şi-a premeditat gestul.

Nu vreau să discut despre motivaţia gestului femeii. Am putea cădea foarte uşor într-o judecată aspră cu verdicte care, de multe ori se dovedesc a fi eronate. (nici nu scuz un astfel de gest). Cert este că nu vom putea ştii niciodată cu exactitate ce se petrece în mintea şi sufletul unui om care găseşte ca singură soluţie pentru rezolvarea problemelor şi a stărilor sufleteşti prin care trece, suicidul.

---

Vreau să trag însă un semnal de…

Vezi articolul original 344 de cuvinte mai mult

Isus potoleste furtuna

Pornind ucenicii sa treaca de partea cealalta a marii,
Cand soarele incet se retrage si locu-i cedeaza inserarii,
De-odata-o cumplita furtuna, produsa de vant, se starneste
Si cu uriase talazuri corabia intr-una loveste.

Vaslesc ucenicii cu ravna, zadarnica-i insa lucrarea,
Cu toata a lor iscusinta mai tare se-nvolbura marea.
Isus se-odihneste la carma, si doarme, de parca furtuna
Sau vremea insorita si calma ar fi pentru Dansul tot una.

Cu zor, ucenicii-L desteapta: ‘O, Doamne, chiar Tie nu-Ti pasa?
Nu vezi ca pierim in furtuna’, nu vezi ce necaz ne apasa?
Si Domnul atunci se ridica. El vantul il cearta, si marii
Ii spune sa taca; o pace adanca ia loc tulburarii.

Apoi catre ei se indreapta: Dar „unde va este credinta?”
De ce va cuprins disperarea si panica toata fiinta?
Uitandu-se unii la altii isi pun impreuna intrebarea:
‘Dar cine e oare Acesta? L-asculta si vantul si marea. ‘

Acesta-i Isus, Dumnezeul cel unic, cel vesnic si tare
Ce-n toate furtunile vietii puterea suprema o are.
Cand vantul sau valul izbeste, alearga la El totdeauna
Si cheama-L, caci El te pazeste. Isus potoleste furtuna.

Inspirata din Marcu 4:35-41

Anca Winter

5 Mai

„Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 2 Corinteni 6:16

Ce titlu minunat: „poporul Meu”! Ce descoperire încurajatoare: „Dumnezeul lor”! Cât de multe înţelesuri se ascund în aceste două cuvinte, „poporul Meu”! In primul rând, găsim aici o referire distinctivă. Intreaga lume îi aparţine lui Dumnezeu. Cerul, până şi cerurile cerurilor, sunt ale lui Dumnezeu, şi El stăpâneşte asupra copiilor oamenilor; dar numai despre cei pe care El i-a ales, pe care i-a răscumpărat, spune că sunt „poporul Meu”. In această formulare se regăseşte ideea apartenenţei, într-un mod special „partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire” (Deuteronom 32:9).

Toate popoarele pământului sunt ale Lui. Întreaga lume se află sub puterea Lui, totuşi poporul Său, aleşii săi, sunt partea Sa specială. El a făcut mai mult pentru ei decât pentru alţii. El i-a cumpărat cu sângele său şi i-a adus mai aproape de El. El i-a primit în inima Sa şi i-a iubit cu o iubire veşnică, o iubire pe care apele nu o pot îneca şi trecerea timpului nu o poate şterge. Dragi prieteni, puteţi, prin credinţă, să vă vedeţi în numărul lor? Puteţi să vă uitaţi spre cer şi să spuneţi: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, eşti al meu printr-o relaţie care mă împuterniceşte să-ţi spun Tată. Oare eşti al meu în tovărăşie sfântă, şi într-un fel de care lumea nu are parte?”

Poţi să citeşti Cartea Sfântă, şi să găseşti datele oficiale ale mântuirii tale? Îţi vezi numele scris cu sânge scump? Poţi, prin credinţă, să te prinzi de Isus şi să-I spui „Christosul meu”? Dacă poţi, atunci Dumnezeu îţi va spune ţie, şi celor asemeni ţie poporul Meu”. Dacă Dumnezeu este Dumnezeul tău, şi Christos este al tău, atunci Domnul îţi acordă o atenţie specială. Eşti obiectul alegerii Sale, acceptat prin Fiul Său prea iubit.

Meditaţii C. H. Spurgeon