Învierea, ieșire din întuneric la lumină

A ieșit din întuneric la lumină
Grota-ntunecată n-a putut să-L țină
S-a-ntâmplat cum au declarat profeții
A-nviat la ora dintâi a dimineții.

Trei zile și trei nopți fără suflare
Semnele morții erau foarte clare
Putrezirea era pe cale să-nceapă
Cum de n-au făcut mai adâncă groapă?

Au fost Marii Preoți cu mari proiecte
De-a-nlătura ce numeau ei “secte”
Să rămână doar cea tradițională
Cu legi fără de viață și multă fală.

Divina putere n-o cunoșteau
Revelații din Cer, desigur, n-aveau
Și L-au interogat pregătindu-i mormântul
Dar El a păstrat, credincios, Legământul.

Omorând-L pe cruce L-au îngropat
În mormânt cu uriașă piatră-ncuiat
Și-au crezut c-au înfăptuit dreptate
Dându-i, “generoși”, o groaznică moarte.

Deodată s-a coborăt forța-nvierii
Să-nlăture starea sumbr-a tăcerii
Și Omul durerii a ieșit la lumină
S-aducă sărbătoare la toți ce se-nchină.

A ieșit învingând moartea hidoasă
Omenirea la El să fie atrasă
Și iar s-a dovedit Cine tronează
Și Cine asupra planetei veghează.

A-nviat dovedind că puterea umană
Oricât s-ar arăta de vicleană
Nu poate sta împotriva dumnezeirii
Și nu poate anula efectul iubirii.

A ieșit din întuneric la lumină
Să aibă părtășie cu noi la Cină
Să-nvieze-n noi ce s-a ofilit
Amarul tristei vieți să fie-ndulcit.

Rostind “Întrupare” și-apoi “Înviere”
Știm că speranța noastră nu piere
Învăluiți în căldura dragostei divine
Stăm cu Cel ce ne-ndrumă și ne susține.

George Cornici

26 Aprilie

„Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Corinteni 11:24

Textul de astăzi pare Să sugereze că creştinii L-ar uita pe Christos! Nu ar fi nevoie de acest îndemn iubitor dacă nu ar exista supoziţia că memoria ne-ar putea trăda. Nu este o supoziţie neîntemeiată. A fost prea adesea confirmata de experienţa noastră nu doar ca o posibilitate ci, vai, ca un fapt lamentabil! Pare aproape imposibil ca cei răscumpăraţi de sângele Mielului, care au fost iubiţi până la capăt de Fiul lui Dumnezeu, să-şi poată uita Mântuitorul.

Dar, chiar dacă urechea este uimită, ochii văd prea bine că această crimă se întâmplă. Să-L uităm pe Cel care nu ne-a uitat niciodată! Să-L uităm pe Cel care ne-a spălat păcatele cu sânge! Să-L uităm pe Cel care ne-a iubit până la moarte! Poate fi posibil? Da, nu doar posibil; conştiinţa noastră mărturiseşte că este o greşeală des întâlnită din partea noastră, şi că ne permitem să-L tratăm ca pe un cerşetor pribeag. Cel care ar trebui să fie proprietarul de drept al inimilor noastre este un chiriaş ocazional. Crucea, care ar trebui să fie un memorial sfânt, este necinstită de picioarele nerecunoştinţei noastre. Nu îţi spune cumva conştiinţa că e adevărat? Nu te-ai trezit adesea că L-ai uitat pe Isus?

Alte creaturi îţi fură inima, şi devii nepăsător faţă de Cel pe care ar trebui să-L iubeşti mai presus. Unele treburi pământeşti îţi distrag atenţia şi îţi întorci privirea de la cruce. Tulburările lumii și atracţia lucrurilor pământeşti îţi îndepărtează sufletul de Christos. Memoria otrăvită înăbuşă parfumul Trandafirului din Saron. Să ne prindem cu funii cereşti de iubire şi neuitare de Isus, şi să ţinem de El orice ar veni.

Meditaţii C. H. Spurgeon