Viața omului în univers e doar moment

Viața omului în univers e doar moment
Iar anii noștri ca o lovitură de ciocan
Este ca ecoul ce apare și se pierde lent
E ca un strop de apă dispărut în ocean.

Viața noastră e ca și roua dimineții
Ce se topește peste zi când soarele răsare
Și simțim de multe ori durerile tristeții
Că viața noastră este așa de trecătoare.

E scurtă viața omului, ea iute trece
Este ca o lumânare ce în vânt se stinge
Când sună dangătul de clopot greu și rece
Ne este frică iar sufletul adesea plânge.

Viața noastră este ca un abur trecător
E ca negura ce piere în razele de soare
Iar anii iute trec ca și un fulger sclipitor
Ce se pierde în noapte și repede dispare.

Aici nimic nu-i veșnic, n-au preț și toate pier
De a Ta iubire, de dorul Tău, Isus tânjim
Căci scopul vieții noastre e calea către cer
Să fim cu Tine și numele să-ți preamărim.

Viața noasrtă este darul cel mai prețios
Comoara veșniciei, destin ceresc, preasfânt
Ne este dăruită ca noi să o trăim frumos
Doar pentru Dumnezeu aici pe acest pământ.

Mihail Cebotarev 

21 Aprilie

Iov 19:25-27
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

Esenţa mângâierii lui Iov rezidă în neînsemnatul cuvânt „meu” — „Răscumpărătorul meu” — şi în faptul că Răscumpărătorul trăieşte. O, să te prinzi de Christos cel viu! Trebuie să-I aparţinem Lui înainte de a ne bucura în El. Cu ce mă ajută aurul din mină? Aurul din pungă este cel care îmi Satisface nevoile; cu el îmi cumpăr pâinea. La ce mi-ar folosi un Răscumpărător care m-a răscumpărat sau un Răzbunător care nu luptă pentru mine?

Nu vă mulţumiţi până când nu puteţi spune prin credinţă: „da, eu sunt al viului Dumnezeu, şi El este al meu”. S-ar putea să-L ţii cu mâini slăbite. Crezi că este o îngâmfare să spui „El este Răscumpărătorul meu”, dar aminteşte-ţi: dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar, credinţa ta te îndreptăţeşte să spui asta. Dar mai există un cuvânt care arată puterea încrederii lui Iov – „ştiu”. Să spui „sper”sau „cred”este ușor, şi sunt mii de creştini care se limitează la atât. Dar, ca să ajungi la esenţa mângâierii, trebuie să spui „ştiu”. Dacă, dar şi poate sunt ucigaşi siguri ai păcii şi liniştii, îndoiala este distrugătoare în vremuri de necaz. Ca şi rugina, ea mănâncă sufletul! Dacă am vreo îndoială în privinţa lui Christos, înseamnă că băutura de moarte este amestecată cu oţet, dar dacă ştiu că Isus trăieşte pentru mine, întunericul se luminează.

Noaptea nu mai este noapte. Cu siguranţă că dacă Iov, cu atâta timp înainte de prima venire a lui Isus, putea spune „ştiu”, noi putem vorbi cu mai multă încredinţare, Dumnezeu ne interzice să ne îndoim. Să ne încredem în drepturile noastre, fiindcă altfel Vom clădi pe o speranţă neîntemeiată., Să nu ne mulţumim cu o temelie pe nisip, fiindcă de pe stâncă vedem mai bine. Un Răscumpărător viu, cu adevărat al meu, este o bucurie de negrăit.

Meditaţii C. H. Spurgeon