Biruitorul morții

Isus, știind că ceasul o să vină
Nu s-a ascuns și nu l-a ocolit
Ci i-a chemat pe ucenici la cină
El, mielul Sfânt și fără nici o vină
Fiindcă pân’ la capăt i-a iubit.

Ca să le dea o lecție măreață
Pe ucenici i-a’mpărtășit la rând
Citindu-le uimirea de pe față
Le-a dat din Pâinea plină de viață
Și-apoi din Vin, din Noul Legământ.

La urmă, cu a dragostei candoare
El s-a încins pe Sine cu-n ștergar
Și aplecându-se pe rând la fiecare
Spălat-a ucenicii pe picioare
Ca să-nțeleagă toți ce-nseamnă Har.

Isus, pe trădător îl cunoscuse
Dar depășind momentul de impas
Și lui împărtășirea i-o dăduse
Dar Iuda tulburat, grăbit se duse. .
Iar Domnul în grădină s-a retras.

O Ghetsimani, grădină neuitată
În tine plâns-a Domnul cu amar
Când Iuda sărutându-Te o dată
Înconjurat de nemiloasa gloată
Pecetluit-a drumul spre Calvar.

De la Caiafa la Pilat la Ana
Legat, bătut, scuipat, disprețuit. .
În hohote, rânjind privea Satana
Batjocura, durerea Ta și rana
Și crucea ce-n adins Ți-a pregătit.

O noapte de coșmar și neputință
Dar toate pentru Tatăl le-ai răbdat. .
Și pentru noi ce nu aveam credință. .
Cocoșul adăugând la suferință
Când Petru, cel mai brav, s-a lepădat.

O cruce, lemn cu veșnică valoare
Precum a fost corabia lui Noe
Din lumea păcătoasă, pieritoare
Doar crucea Ta Isus e salvatoare
Iar Tu te-ai pus pe ea de bunăvoie.

Ai pironit pe cruce prin jerfire
Nu numai trupu-Ți fraged și zdrobit
Ci cu-n torent de Slavă și Iubire
Păcatu-ntreg, la-ntreagă omenire
L-ai șters pe veci când prețul l-ai plătit.

Oștiri cerești răsună-n largul zării
Isus pe cruce-a fost biruitor
Căci între om și Tatăl îndurării
Pe cruce fost-a locul împăcării
Isus e Domn în veci și Salvator.

Mântuitor al sufletelor noastre
Prin Sfânta-Ți jertfă suntem împăcați
Cu Tatăl ce domnește peste astre
Mult mai presus de zările albastre. .
Cu Sânge Sfânt am fost răscumpărați.

Iar mai apoi, după crucificare
Pe-o lespede-n mormânt Te-au așezat
l-au sigilat apoi c-o piatră mare
Și pus-au străji de pază la intrare
Dorindu-Te de-a pururea legat.

Dar când a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Uimiți de spaimă i-au cuprins fiorii
Și-ncremeniți căzură păzitorii
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Rabuni-Învățătorul
Maria la mormânt l-a întâlnit
Cine-ar putea simți la fel fiorul
Copleșitor, ce-i alinase dorul
Când pe Isus în față L-a privit?

Maria a plecat cu bucurie
Iar vestea fost-a dusă-n lung și-n lat
Întâi la ucenici ca ei să știe. .
De-atunci la mii și mii. . și-apoi și mie
Fiți bucuroși! Hristos a înviat!

Prietene, primește astăzi Darul
Să fii pe veci cu Tatăl împăcat
Precum pe cruce L-a primit tâlharul
Vei fi uimit de tot ce face Harul
Și mântuit de-Acel ce-a înviat.

Aceasta-i vestea bună și frumoasă
Ce te va face veșnic fericit
Iar într-o zi când vom ajunge-acasă
Cei mânuiți vom sta cu toți la masă
Cu-al nost’ Isus ce moartea-a biruit.

Daniel Hozan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s