Biruitorul morții

Isus, știind că ceasul o să vină
Nu s-a ascuns și nu l-a ocolit
Ci i-a chemat pe ucenici la cină
El, mielul Sfânt și fără nici o vină
Fiindcă pân’ la capăt i-a iubit.

Ca să le dea o lecție măreață
Pe ucenici i-a’mpărtășit la rând
Citindu-le uimirea de pe față
Le-a dat din Pâinea plină de viață
Și-apoi din Vin, din Noul Legământ.

La urmă, cu a dragostei candoare
El s-a încins pe Sine cu-n ștergar
Și aplecându-se pe rând la fiecare
Spălat-a ucenicii pe picioare
Ca să-nțeleagă toți ce-nseamnă Har.

Isus, pe trădător îl cunoscuse
Dar depășind momentul de impas
Și lui împărtășirea i-o dăduse
Dar Iuda tulburat, grăbit se duse. .
Iar Domnul în grădină s-a retras.

O Ghetsimani, grădină neuitată
În tine plâns-a Domnul cu amar
Când Iuda sărutându-Te o dată
Înconjurat de nemiloasa gloată
Pecetluit-a drumul spre Calvar.

De la Caiafa la Pilat la Ana
Legat, bătut, scuipat, disprețuit. .
În hohote, rânjind privea Satana
Batjocura, durerea Ta și rana
Și crucea ce-n adins Ți-a pregătit.

O noapte de coșmar și neputință
Dar toate pentru Tatăl le-ai răbdat. .
Și pentru noi ce nu aveam credință. .
Cocoșul adăugând la suferință
Când Petru, cel mai brav, s-a lepădat.

O cruce, lemn cu veșnică valoare
Precum a fost corabia lui Noe
Din lumea păcătoasă, pieritoare
Doar crucea Ta Isus e salvatoare
Iar Tu te-ai pus pe ea de bunăvoie.

Ai pironit pe cruce prin jerfire
Nu numai trupu-Ți fraged și zdrobit
Ci cu-n torent de Slavă și Iubire
Păcatu-ntreg, la-ntreagă omenire
L-ai șters pe veci când prețul l-ai plătit.

Oștiri cerești răsună-n largul zării
Isus pe cruce-a fost biruitor
Căci între om și Tatăl îndurării
Pe cruce fost-a locul împăcării
Isus e Domn în veci și Salvator.

Mântuitor al sufletelor noastre
Prin Sfânta-Ți jertfă suntem împăcați
Cu Tatăl ce domnește peste astre
Mult mai presus de zările albastre. .
Cu Sânge Sfânt am fost răscumpărați.

Iar mai apoi, după crucificare
Pe-o lespede-n mormânt Te-au așezat
l-au sigilat apoi c-o piatră mare
Și pus-au străji de pază la intrare
Dorindu-Te de-a pururea legat.

Dar când a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Uimiți de spaimă i-au cuprins fiorii
Și-ncremeniți căzură păzitorii
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Rabuni-Învățătorul
Maria la mormânt l-a întâlnit
Cine-ar putea simți la fel fiorul
Copleșitor, ce-i alinase dorul
Când pe Isus în față L-a privit?

Maria a plecat cu bucurie
Iar vestea fost-a dusă-n lung și-n lat
Întâi la ucenici ca ei să știe. .
De-atunci la mii și mii. . și-apoi și mie
Fiți bucuroși! Hristos a înviat!

Prietene, primește astăzi Darul
Să fii pe veci cu Tatăl împăcat
Precum pe cruce L-a primit tâlharul
Vei fi uimit de tot ce face Harul
Și mântuit de-Acel ce-a înviat.

Aceasta-i vestea bună și frumoasă
Ce te va face veșnic fericit
Iar într-o zi când vom ajunge-acasă
Cei mânuiți vom sta cu toți la masă
Cu-al nost’ Isus ce moartea-a biruit.

Daniel Hozan

17 Aprilie

Ci v-aţi apropiat… de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.” Evrei 12:22, 24

Cititorule, tu te-ai apropiat de „sângele stropirii” întrebarea nu este dacă te-ai apropiat de cunoştinţa doctrinei, sau de păzirea ceremoniilor, sau de anumite experienţe, ci dacă te-ai apropiat de sângele lui Isus. Sângele lui Isus este viaţă oricărei evlavii vitale. Dacă te-ai apropiat cu adevărat de Isus, ştim cum ai reuşit — Duhul Sfânt te-a adus aici. Te-ai apropiat de sângele stropirii fără nici un merit al tău. Vinovat, pierdut şi neajutorat, ai venit să primeşti prin sângele Său, şi numai prin sângele Său, nădejde veşnică. Ai venit la crucea lui Christos cu inima îndurerată şi tremurând, şi te-ai bucurat atât de mult să auzi glasul sângelui lui Isus!

Picăturile sângelui Său sunt o muzică cerească pentru nenorociţii fii ai pământului. Noi Suntem plini de păcate, dar Mântuitorul îndeamnă să ridicăm ochii spre El. Uitându-ne la rănile Lui sângerânde, auzim fiecare picătură de sânge strigând: „s-a sfârşit! Am pus capăt păcatului, şi am adus în locul lui dreptatea veşnică”. O, ce dulce este glasul sângelui lui Isus! Dacă ai venit o dată la el, vei veni întotdeauna. Viaţa ta va fi o viaţă în care te vei uita „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Întreaga ta purtare va putea fi caracterizată de fraza „apropiaţi-vă de El” (1 Petru 2:4). Nu de Cel de care m-am apropiat o dată, ci de Cel de care mă apropii mereu.

Dacă ai venit o dată la sângele stropirii, vei simţi nevoia să vii în fiecare zi. Cel care nu doreşte să se spele zilnic în el nu s-a spălat niciodată. Credinciosul simte că este privilegiul şi bucuria lui să aibă o fântână care curge veşnic. Experienţele trecute sunt o hrană îndoielnică; numai apropierea zilnică de Christos ne poate oferi bucurie şi mângâiere. Haideţi să ne Stropim uşiorii cu sânge în dimineaţa aceasta şi apoi, mâncând Mielul pascal, să ne asigurăm că îngerul morţii va trece pe lângă noi.

Meditaţii C. H. Spurgeon