Psalmul 58

Oare tăcând, așa faceți dreptate?
Și fără părtinire judecați?
Ba dimpotrivă, plini de răutate
În inimi numai ură adunați.

Voi săvârșiți nelegiuiri în țară
Și adevărului deloc nu vă supuneți
Căci silnicia mâinii voastre iară
Nestingheriți în cumpănă o puneți.

Cei răi, ei sunt stricați din totdeauna
De când în mama lor s-au zămislit
Iar mincinoșii rătăcesc întruna
Din clipa când din pântece-au ieșit.

Au o otravă. . fără de pereche
Ca șerpii, sunt la fel de-otrăvitori
Aspide astupate la ureche
Ce nu ascultă de-a lor vrăjitori.

Te scoală Doamne, dinții le zdrobește!
Din gura lor, să n-ai milă de ei
Și-a lor măsele, Doamne, Te-nvoiește
Și smulgele acestor pui de lei.

Fă-i să se risipească peste luncă
Ca niște ape ce se scurg grăbite
Și-a lor săgeți pe care le aruncă
Să se transforme în săgeți tocite.

Să piară ca un melc ce se topește
Ca stârpitura, soare să nu vadă
Ca oalelor, cuptoru-l pregătește
Vârtejului de foc să cadă pradă.

Neprihănitul, plin de bucurie
Privind, cum Doamne Tu-l vei răzbuna
Cand răii fi-vor doborâți pe glie
Picioru-n a lor sânge-și va scălda.

Și-atunci vor spune oamenii: Da, este!
Răsplată dreaptă pentru-acela sfânt
Da, Dumnezeu există, nu-i poveste
El judecă și-n Cer și pe Pământ.

Daniel Hozan Phoenix

31 Martie

„Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Isaia 53:5

Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldaţilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuţite, astfel că, de fiecare dată când lovea, tăia adânc şi sfâşia carnea până la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp şi apoi biciuit. A mai fost bătut şi înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă. Suflete, priveşte-L şi jeleşte-I sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poţi să-L priveşti fără lacrimi, în timp ce stă în faţa ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Său sânge. Simţind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste şi durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simţim că dragostea noastră creşte.

Vedeţi cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoşii L-au lovit
Şi l-au batjocorit, şi l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit şi chinuit
A curs izvor de sânge-n veşnicie
Legat a fost şi biciuit, şi inima i-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.

Ar trebui să ne închidem în casă şi să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toată ziua. La căderea
nopţii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, şi să ne plângem păcatele care L-au costat atât de mult.

Meditaţii C. H. Spurgeon