Sunt dependent de har

Sunt dependent de har in existenta
Am viata deoarece Tu ai decis
Indiferent prin ce si cate`oi trece
Razbate`voi atat cat imi este scris.

Sunt dependent de har in mantuire
Am fost salvat prin bunatatea Ta
Merg pas cu pas pe calea cea ingusta
Doar cata vreme ma vei indruma.

Sunt dependent de har in marturie
Dau gust si luminez doar cat imi este dat
Nu pot fi cetatuie in varf de munte
Daca de sursa m`am deconectat.

Sunt dependent de har in orice lucru
Gandesc, vorbesc, sau fac ceva frumos
Numai atunci cand ascultand de Tatal
Ma lupt sa fiu asemeni lui Hristos.

Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi toate`s in zadar,
Nu ma bazez pe propriile`mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har!

Nu stiu exact, dar sigur vine ziua
Cand trece`voi al cerului hotar,
Atunci eu voi striga cat pot de tare

Si-apoi incununat cu harfa`n mana
Plimbandu`ma prin slavi cu pasul rar
Voi indemna pe sfinti, pe fiecare
Dati slava Domnului!!! ,voi mantuiti prin har!

Asa sunt eu, asa`ti doresc si tie,
Prieten drag si rob al lui Hristos
Fii dependent de har in orice lucru
Atunci slujirea`ti va fi cu folos!

 Viorel Iuga  

28 Martie

„Şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă.” Efeseni 3:19

Dragostea lui Christos, în tot farmecul, plinătatea, măreţia şi credincioşia ei, depăşeşte cunoştinţa omenească. Ce limbă poate descrie dragostea neîntrecută, incomparabilă, pe care o are faţă de copiii oamenilor? Este atât de vastă şi nemărginită încât, asemeni unei rândunele care atinge apa din zbor dar nu se scufundă, cuvintele noastre descriptive ating doar suprafaţa, nu adâncurile. Bine a spus poetul „O dragoste, abis de neînţeles!”, fiindcă dragostea lui Christos este nemăsurată şi insondabilă; nimeni nu-i poate atinge fundul.

Înainte să avem o idee lămurită despre dragostea lui Isus, trebuie să-I înţelegem slava anterioară din înălţimea cerului şi încarnarea pe pământ, în adâncurile ruşinii. Dar cine poate vorbi despre maiestatea lui Christos? Pe tronul cerurilor, era Dumnezeu din Dumnezeu. Prin El au fost făcute cerurile şi toată oştirea lor. Braţul Său atotputernic a făcut stelele. Lauda heruvimilor şi serafimilor Îl înconjura în fiecare clipă; corurile slăvite ale universului cântau neîncetat în faţa tronului Său. El domnea peste întreaga Sa creaţie, Dumnezeu atotputernic, binecuvântat pentru totdeauna (Romani 9:5). Cine poate descrie înălţimile slavei Sale de atunci? Și cine poate spune cât de jos a coborât?

Nu a fost de ajuns să devină Om, a devenit Om al durerii. A venit ca să sângereze, să moară şi să sufere – foarte mult pentru El, Fiul lui Dumnezeu; dar să sufere o agonie nemăsurată – să îndure o moarte rușinoasă, părăsit de Tatăl Său — este o dragoste care te face să înmărmureşti de uimire. Aceasta este dragostea! Într-adevăr, este o dragoste „care întrece orice cunoştinţă”. Fie ca această dragoste să ne umple inimile de recunoştinţă, şi să ne ajute să-i manifestăm practic puterea…

Meditaţii C. H. Spurgeon