Eu sunt cu voi

Eu sunt cu voi in dimineti cu soare,
Eu sunt cu voi cand noptile-s tarzii,
Eu sunt cu voi prin lungi, tomnatici ploi,
Eu sunt cu voi cand valurile-n mare
Inalta neimblanzite simfonii,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi sub cer de primavara,
Eu sunt cu voi cand libertate nu-i,
Eu sunt cu voi in lipsa si nevoi,
Eu sunt cu voi cand jalea va doboara
Si nici macar sa spuneti n-aveti cui,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi in ziua de-ncercare,
Eu sunt cu voi pe neumblate cai,
Eu sunt cu voi cand focul e in toi,
Eu sunt cu voi in clipele amare
Ce va coboara-n adancimi de vai,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi caci v-am platit cu sange,
Eu sunt cu voi si nu va voi lasa,
Eu sunt cu voi cand lacrimi curg suvoi,
Eu sunt cu voi, si inima Mea plange
Cand plangeti voi, sunteti comoara Mea,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi, e sacru legamantul,
Eu sunt cu voi pana voi reveni
Si Eu fac toate lucrurile noi,
Eu sunt cu voi, Imi onorez cuvantul,
Eu sunt cu voi in fiecare zi,
Eu sunt cu voi, Eu sunt mereu cu voi.

„Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” Matei 28:20b.

Anca Winter

22 Martie

„Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat.” Matei 26:39

Iată câteva precizări referitoare la rugăciunea Mântuitorului din ceasul încercării. A fost o rugăciune singuratică. Chiar şi cei trei ucenici favoriţi au fost lăsaţi deoparte. Credinciosule, stăruie în rugăciune singuratică, mai ales în timpuri de încercare. Rugăciunea în familie, rugăciunea socială şi rugăciunea în biserică nu ajung. Acestea sunt preţioase, dar rugăciunile tale personale sunt o jertfă de bun miros, fiindcă nu sunt auzite decât de Dumnezeu.

A fost o rugăciune umilă. Luca spune că Isus a îngenunchiat, dar Matei spune „a căzut cu faţa la pământ”. Care, deci, este locul tău, umil slujitor al marelui Stăpân? Cât praf şi câtă cenuşă ar trebui să-ţi presari în cap! Umilinţa este sprijinul nostru în rugăciune. Dacă nu ne umilim pentru ca El să ne poată aprinde la timpul potrivit, nu există nici o speranţă să fim înălţaţi. A fost o rugăciune filială. Isus a strigat „Ava, adică Tată” (Marcu 14:36). Dacă îţi vei striga adopţia în ziua încercării, te vei simţi întărit. Nu ai nici un drept ca cetăţean, fiindcă ţi-ai călcat în picioare toate drepturile prin trădarea ta, dar nimic nu poate şterge dreptul unui copil la protecţia tatălui. Nu te teme să spui „Tată ascultă-mi strigătul”.

Observă că a fost o rugăciune perseverentă. Isus s-a rugat de trei ori. Nu te opri până nu învingi. Fii ca văduva nedreptăţită, ale cărei cereri repetate au câştigat până la urmă. „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). In cele din urmă, a fost rugăciunea resemnării. „Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Oferă, şi Dumnezeu îţi va oferi. Lasă-L pe Dumnezeu să-şi împlinească voia, şi El va face ce este mai bine. Fii mulțumit că te poţi preda în mâinile Celui care ştie când să dea, cum să dea, ce să dea şi ce să oprească. Aşadar, roagă-te sincer, insistent, totuşi cu umilinţă şi resemnare, şi vei triumfa cu sigurantă.

Meditaţii C. H. Spurgeon