Ai cui suntem?

Suntem ai Tăi; ne prețuiești
Simțim că ești cu noi pe cale
Trimiți, mereu, lumini cerești
Și melodii instrumentale.

Suntem ai Tăi; ne-ai scos din vid,
Ne-ai îmbrăcat cu fericire
Ne-ai dat un fundament solid
Pe care scrie:”MOȘTENIRE”

Suntem ai Tăi; nu vrem stăpâni
Învinși de patimile firii
‘Nălțăm, convinși, ambele mâini
Spre-altarul drag al răsplătirii.

Suntem proprietatea Ta
Să ne răpească nu-s în stare
Acei ce nu-Ți pot slavă da
Și n-au crezut în vindecare.

”Suntem ai Tăi…suntem ai Tăi”
Așa cântăm, așa vom zice
Nu vrem tumultul altor căi,
Vrem Legea Ta să se aplice.

Suntem ai Tăi; plătit-ai preț
Cum nimeni n-a plătit vreodată
Ca în dogoare și-n îngheț
Să știm că vine o răsplată.

Că singuri nu vom fi nicicând
E rezultatul înfierii
Azi orice simț și orice gând
Ne-arată zorii Învierii.

George Cornici

19 Martie

Întărit prin credinţa lui.” Romani 4:20

Creştine, ai grijă de credinţa ta, fiindcă — dacă îţi aduci bine aminte — credinţa este singura cale de a obţine binecuvântări. Dacă cerem binecuvântări de la Dumnezeu, Credinţa este cea care ni le aduce. Rugăciunea nu poate primi răspuns de la tronul lui Dumnezeu dacă nu este înălţată cu Credinţă. Credinţa este mesagerul îngeresc dintre suflet şi Domnul Isus în slavă. Dacă îngerul se retrage, nu mai putem trimite rugăciuni şi nici nu mai primim răspunsuri. Credinţa este firul telegrafic care leagă pământul de cer — prin care mesajele de iubire ale lui Dumnezeu zboară atât de repede încât El ne răspunde înainte să-L chemăm, şi ne aude chiar în timp ce vorbim.

Dar dacă telegraful credinţei cade, cum putem să mai primim făgăduinţe? Sunt în necaz? Pot să obţin ajutor prin credinţă. Sunt înconjurat de duşmani? Găsesc Adăpostul prin credinţă. Dar dacă credinţa dispare, zadarnic ÎI chem pe Dumnezeu. Nu mai există nici un drum între sufletul meu şi cer. In mijlocul celui mai sălbatic crivăţ, credinţa este un drum pe care caii rugăciunii pot păşi în siguranţă — da, şi sunt la adăpost îngheţ. Dar dacă se blochează drumul, cum vom putea Comunica cu marele Rege? Credinţa ne leagă de divinitate. Credinţa ne îmbracă cu puterea lui Dumnezeu. Credinţa angajează
atotputernicia lui Iehova de partea mea.

Credinţa pune în apărarea mea fiecare atribut al lui Dumnezeu. Mă ajută să înving oștile dezlănţuite ale iadului. Mă face să mărşăluiesc triumfător peste gâturile duşmanilor mei. Dar fără credinţă pot primi ceva din partea lui Dumnezeu? Nu-i lăsaţi pe cei care se clatină — care sunt „ca valul mării” (Iacov 1:6) — să se aştepte să primească ceva de la Dumnezeu (vers. 7). Creştine, păzeşte-ţi vie credinţa. Cu ea poţi câştiga totul, dar fără ea nu poţi obţine nimic. Dacă poţi să crezi, „toate lucrurile îi sunt cu putinţă celui care crede”(Marcu 9:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon