Orice lucru isi are vremea lui

El face orice lucru frumos la vremea lui;
A pus in noi chiar gandul vesniciei,
Macar ca nu pricepem lucrarea Domnului;
Cuprinsa-n ea e taina maretiei.

Caci toate au o vreme sub soare, si un timp,
Si Dumnezeu le-a masurat durata;
Ce-a fost va mai fi iarasi la anumit rastimp,
Cand ceasul isi intoarce iarasi roata.

E-o vreme cand ne nastem, si-o vreme cand murim,
Uciderii-i urmeaza vindecarea,
Sadim, dar vine vremea cand smuls e ce sadim,
Dupa zidire, vine daramarea.

Bocitul si-are vremea dand plansului ecou,
Dar vine iarasi rasul si jucatul,
De aruncam cu pietre, le adunam din nou,
Dupa absenta, scump e-mbratisatul.

Cautam cu staruinta, dar pierdem ce gasim,
Si lepadam ce am pastrat odata,
E-un timp pentru tacere, un timp cand iar vorbim,
Si partea rupta iarasi e-mbinata.

E-o vreme de iubire, si-o vreme cand uram,
E-o vreme de razboi, si-apoi de pace,
Cu balansoarul vietii urcam si coboram,
Dar nu-ntelegem tot ce Domnul face.

De planul care vesnic ramane neschimbat,
Lui Dumnezeu nu-i cere nimeni seama,
Scazut nimic nu este, si nici adaugat,
El face-asa ca lumea sa se teama.

Din toata-nvatatura, esenta o desprind:
Cat pribegim prin lumea cea sihastra,
De Domnul sa ne temem, Cuvantu-I implinind,
Aceasta este datoria noastra.

Inspirata din Eclesiastul 3:1-8,11,14,15; 12:13.

Anca Winter 

18 Martie

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Christos Isus. ” Galateni 3:26

Calitatea de părinte a lui Dumnezeu este valabilă pentru toţi copiii Săi. Ah! Puţin credinciosule, ai spus adesea „o, dacă aş avea curajul celor inimoşi, aş putea fi la fel de viteaz ca şi ei! Dar vai, eu mă clatin la fiecare pas, şi mă sperii de umbra mea”. Ascultă, puţin credinciosule. Cei inimoşi sunt fiii lui Dumnezeu, ca şi tine; cei inimoşi nu au nimic în plus faţă de tine. Petru şi Pavel, cei mai favorizaţi apostoli, au făcut parte din familia lui Dumnezeu, ca şi tine. Cel mai slab creştin este tot fiu, ca şi cel puternic.

Prin legământul veşnic de iubire
Întemeiat odată cu Pământul
Cel tare, cel fricos, cel slab din fire
Sunt una în Christos, Cuvântul.

Toate numele sunt înregistrate în acelaşi registru de familie. Unul poate avea mai mult har şi altul mai puţin, dar Dumnezeu Tatăl nostru ne priveşte pe toţi cu aceeaşi iubire. Poate că unii fac mai multă lucrare, şi aduc mai multă slavă Tatălui, dar cel al cărui nume este ultimul în Cartea Vieţii este copil al lui Dumnezeu, la fel cu cel care stă printre cei puternici ai Săi. Să ne bucurăm şi să ne veselim, fiindcă ne putem apropia de Dumnezeu spunându-l „Tatăl nostru”. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, să nu ne mulţumim cu o credinţă slabă, ci să cerem, ca şi apostolii, mai mult har. Oricât de slabă ar fi credinţa noastră, dacă este reală, vom ajunge în cer în cele din urmă; dar dacă nu ne vom onora Stăpânul în timpul peregrinării noastre, nu vom avea nici noi parte de bucurie şi pace. Dacă vrei să trăieşti pentru slava lui
Christos şi să fii fericit în slujba Sa, cere să fii umplut de sentimentul adopţiei din ce în ce mai mult, până vei simţi că „în dragoste nu este frică”.

Meditaţii C. H. Spurgeon