Războiul celor fără Dumnezeu

Doar cei fără Dumnezeu
Merg pe frați să îi omoare
Distrug totul pe traseu
Și-o numesc “eliberare”

Planul în infern făcut
Fără milă îl aplică
Violența n-a scăzut
Tot ce întâlnesc ei strică.

Se fălesc cu armament
Cu comandă la distanță
Să dea-n neamul inocent
Ce drăcească alianță!

S-au lăsat captați de-un val
Din sinistra propagandă
Șeful lor e ca Nabal
La demoni le dă ofrandă.

Nu le pasă de civili
Fără milă-i bombardează
Sunt în ființă instabili
Iadul îi alimentează.

Conecții în Cer nu vor
Ci vor moarte și ruine
L-au respins pe Salvator
Merg cu tancuri prin rușine.

Auzind de Dumnezeu
Cu batjocuri Îl sfidează
Diavolul le-a dat tupeu
Ce-i frumos ei demolează.

Decorații de “eroi”
Unii dintre dânșii poartă
De netrebnicul război
Nu mai vor să se despartă.

Așa-i fără Dumnezeu:
E la culme tragedia,
E necazul cel mai greu
Și e moartă melodia.

Au adus și mercenari
Să atace cu cruzime
Suntem martori oculari
Pe ecrane vedem crime.

La apelul lumii-ntregi
Să oprească devastarea
Își fac propriile legi
Și continuă sfidarea.

Și continua cu zel
Moartea să o răspândească
Și construcții din oțel
Mii și mii să prăbușească.

Asta-i mulțumirea lor
Asta-i gâdilă în fire
Să dea iadului onor
Și lumii nenorocire.

Dar când Cel crucificat
Va veni cu-o întrebare:
“Voi de ce m-ați înjunghiat?”
Unde vor fugi ei, oare?

George Cornici

17 Martie

„Să ne aducem aminte de cei săraci.” Galateni 2:10

De ce îngăduie Dumnezeu ca atâţia copii ai Săi să fie săraci? I-ar putea face pe toţi bogaţi dacă ar vrea. Ar putea pune saci cu aur la uşile lor şi le-ar putea trimite venituri anuale mari. Ar putea împrăştia provizii abundente în jurul caselor lor, aşa cum a făcut să ploaie cu mană şi prepeliţe în tabăra lui Israel ca să-i hrănească. Din punctul nostru de vedere, nu are fi nevoie să fie săraci, dar Dumnezeu ştie mai bine. „Toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmi 50:10) sunt ale Lui.

El le poate hrăni pe toate. El îi poate face pe cei mai bogaţi, mari şi puternici să-şi aducă bogăţiile pentru hrana copiilor Săi, fiindcă El controlează toate inimile oamenilor. Dar El nu alege să facă aşa; în loc să facă asta, îngăduie ca ei să experimenteze nevoia. Le permite să sufere sărăcie şi întuneric. De ce? Sunt multe motive: unul este ca să ne ofere nouă, care suntem favorizaţi, ocazia să ne arătăm dragostea pentru Isus. Ne arătăm dragostea pentru El când îi cântăm şi ne rugăm Lui, dar dacă nu ar fi oameni în nevoie pe lume, am pierde privilegiul de a ne demonstra dragostea prin fapte caritabile faţă de fraţii Săi săraci. El a rânduit să ne manifestăm dragostea nu numai cu vorbe, ci prin fapte şi adevăr. Dacă L-am iubi cu adevărat pe Christos, ne-ar păsa de cei pe care El îi iubeşte.

Cei care Îi sunt dragi Lui trebuie să ne fie dragi şi nouă. Să considerăm deci că ajutorarea săracilor din turma Domnului este un privilegiu, nu o datorie — să ne amintim cuvintele Domnului Isus „ori de câte ori faceţi aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le faceţi” (Matei 25:40). Cu siguranţă că această asigurare este destul de preţioasă, si motivul acesta este destul de puternic ca să facă să-i ajutăm pe ceilalţi cu inimi iubitoare şi mâini întinse — amintindu-ne că tot ce facem pentru poporul Său este considerat de Christos făcut pentru El însuşi.

Meditaţii C. H. Spurgeon