Sonetul Golgotei

La moara lui Felix

Un bocet doar mai am în călimară
Și-n piept un hohot cu ecouri stranii,
Privind, pe dealul semănat cu cranii,
La Veșnicia învățând să moară.

Mă torn cu scăpătatul în jelanii
Și-ncep cuvintele plângând să doară,
Dar simt cum brațul crucii se coboară
Să-mi înflorească prin iertare anii.

Acum, senin, îmi caut noi cuvinte,
În care viu să curgă mângâiereaPrin matca de edenică sorginte.

Și scriu febril, dar ignorând durerea,
Un vers final, cu nobile veșminte:
S-a terminat, urmează... Învierea!

Simion Felix Marțian
Siegen, 11 martie 2022

Vezi articolul original

Nu te teme!

Ce-ar putea sa-ți facă omul,
Când de partea ta e Domnul?
Cel ce a facut pământul,
Cerul, stelele și vântul!

Nu te teme turmă mica,
Căci Păstorul te ridică
De-ai slăbit, El te-ntărește
De păcat, te mântuiește.

Ce-ar putea sa-ți facă lutul?
Doar de-ați aminti trecutul,
Care Isus l-a iertat,
Cu-al Său sânge l-a spălat.

Ce-ar putea sa-ți facă omul,
Câtă vreme ești cu Domnul?
Cu tot sufletul iubești
Și-n Cristos te odihnești!

Nu te teme turmă mică,
Chiar de valul se ridică,
Chiar de urlă furios
El, te scapă glorios.

El te duce-n carul Său
Și la bine, și la rău
El te paște-ntr-o pășune,
Unde curg izvoare bune.

Unde iarba e mustoasă,
Cu mireazma sa aleasă,
Cu balsam vindecător,
Plin de dragostre și dor.

I-ar de vine o furtună
Plouă, fulgeră și tună,
Mâna Lui te ocrotește
Și din foc te izbăvește.

Nu te teme turmă mică,
Chiar de groaza te infrică,
I-ar săgeata iute zboară. .
Ești în veci a Lui, comoară!

Alexandru Raneta 

12 Martie

„Să iubeşti pe aproapele tău.” Matei 5:43

Să-ţi iubeşti aproapele. Poate că el se lăfăieşte în bogăţie şi tu eşti sărac, trăind de pe o zi pe alta, uitându-te din căsuţa ta umilă la palatul său impunător. În fiecare zi îi vezi bunăstarea, hainele bogate şi ospeţele somptuoase. Dumnezeu i-a dat aceste daruri. Nu-i invidia bogăţia, şi nu gândi rău despre el. Mulţumeşte-te cu soarta ta, dacă nu poţi face altceva. Nu te uita la aproapele tău dorindu-ţi să te afli în locul lui. Iubeşte-l, şi atunci nu îl vei invidia. Poate că, pe de altă parte, tu eşti cel bogat, şi trăieşti alături de un sărac. Nu te ruşina să îl numeşti aproapele tău. Acceptă-ţi responsabilitatea de a-l iubi. Lumea îi numeşte inferiori. În ce sunt inferiori?

Îţi sunt mai degrabă egali, fiindcă Dumnezeu „a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului” (Fapte 17:26). Hainele sunt singurele care vă deosebesc, fiindcă tu nu eşti cu nimic mai bun decât el. El este om; ce ai putea fi tu în plus? Ai grijă să-ţi iubeşti aproapele, chiar dacă este în zdrenţe. Dar poate că vei spune: „nu pot să-i iubesc fiindcă, orice aş face pentru ei, nu primesc în schimb decât nerecunoştinţa”. Acest lucru îţi oferă prilejul să îi iubeşti mai mult. Vrei să fii o persoană fără importanţă, sau un erou al dragostei? Cel care îndrăzneşte mult câştigă mult.

Dacă dragostea ta păşeşte pe o cărare spinoasă, urmează-ţi drumul cu curaj şi iubeşte-ţi aproapele din toată inima. „Grămădeşte cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:20), şi dacă este greu de mulţumit, nu căuta să-l mulţumeşti pe el, ci pe Stăpânul tău. Aminteşte-ţi, dacă ei îţi dispreţuiesc dragostea, Mântuitorul nu ţi-o dispreţuieşte, şi acţiunile tale sunt preţuite de El. Iubeşte-ţi aproapele fiindcă, dacă faci acest lucru, păşeşti pe urmele paşilor lui Chrisţos.
Necazurile, ce par fără nădejde.
Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

Meditaţii C. H. Spurgeon