
Cu fiecare zi ce trece
Mă simt mai mic mai efemer
Mai liniștit, mai plin de pace
Și mai aproape chiar de cer
Eram cîndva plin de vigoare
Cu brațe tari,parcă de fier
Acum orice săgeată doare
Și-n trup mă simt un prizonier
Mă întristez văzînd cum anii
Se-adună-ncet în colier
Dar știu că multele-mi strădanii
M-apropie mai mult de cer
Mă bucur că mai sunt în viață
Și nu-s ca fluturii ce pier
Și simt cum orice dimineață
M-apropie mereu de cer
Am obosit ades pe cale
Simțindu-mă trist și stingher
Dar și prin a plîngerii vale
Știu că e drumul către cer
Că voi ajunge-odată acasă
La Domnul,cu tărie sper
Și gîndul că-I voi fi mireasă
M-apropie mult,mult de cer
Amin
Puiu Chibici