Am venit la Tine

Am venit la Tine zdrobit
Și rănile le-ai vindecat
Ce bucurie am simțit!
Din dramă m-ai eliberat.

Am venit la tine înfrânt
Și mi-ai întărit pașii
Acum nu mă mai frământ
Ai alungat uriașii.

Am venit la Tine cu-n gând
Tu l-ai schimbat; îmi vrei bine
Și-acum în fața Ta stând
Nutresc simțuri senine.

Venind la Tine cu-n dor
L-ai împlinit cu plăcere
Te știu: ești al meu Păstor
În fericiri și-n durere.

Am venit la Tine să-mi dai
Curajul care pierise
Mi-ai spus: ”în Cuvânt dacă stai
Primești lămuriri precise.”

Am venit la Tine decis
Să Te urmez chiar prin moarte
Și mi-ai arătat ce-i scris:
Că voi avea de Rai parte.

George Cornici

23 Februarie

Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5

Nici o făgăduinţă nu poate fi interpretată în sens personal. Orice ar fi promis Dumnezeu unuia din sfinţii Săi, le-a promis tuturor. Când deschide un izvor pentru unul, pot să bea toţi. Când deschide o uşă prin care oferă hrană, s-ar putea să o facă pentru un om care moare de foame, dar toţi sfinţii înfometaţi pot să mănânce de acolo. Nu contează că a făgăduit ceva lui Avraam sau lui Moise, credinciosule; El a prevăzut că vei fi şi tu inclus în legământ. Nici o binecuvântare nu este prea sus pentru tine, nici o îndurare nu este prea departe de tine. Ridică-ţi ochii spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest, fiindcă totul este al tău.

Urcă pe muntele Pisga, şi priveşte hotarele ţării promise, fiindcă toată întinderea ei este a ta. Nu există nici un ivor de apă vie din care să nu poţi bea. Dacă pe pământ curge lapte și miere, bea laptele şi mănâncă mierea, fiindcă amândouă sunt ale tale. Fii curajos şi crede, fiindcă El a spus „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”. Prin făgăduinţa aceasta, Dumnezeu oferă totul poporului Său. „Nicidecum n-am să te las”. Deci nici un atribut al lui Dumnezeu nu poate fi retras de la noi. Este Dumnezeu puternic? Îşi va arăta puterea spre folosul celor Care cred în El. Este El iubire? Atunci se va îndura de noi cu Iubire.

Oricare ar fi atributele care compun caracterul Său, flecare dintre ele va fi angajat deplin în slujba noastră. În concluzie, nu există nimic încuiat, nici un lucru pe care să-l ceri, nimic de care să ai nevoie acum sau în veşnicie, nimic viu şi nimic mort, nimic în lumea aceasta şi nimic în lumea viitoare, nimic acum şi nimic în dimineaţa învierii, nimic pe pământ şi nimic în cer care să nu fie cuprins în cuvintele „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”.

Meditaţii C. H. Spurgeon