Necontenit reverși har…

Fără-ncetare reverși har
Și ne păzești, Părinte
Să nu sfârșim în vreun coșmar
Ci-n cel mai pitoresc hotar
(Spre a-l descrie nu-s cuvinte)

Ne porți pe brațe când furtuni
Apar pe drum să ne doboare
Câte lucrări, câte minuni
Vedem când facem misiuni
Spre-a răspândi a Ta lucrare.

Cu binefaceri ne inunzi
Și ne îndrumi spre Slavă
Când vin primejdii ne ascunzi
Cu-a Ta Lumină ne pătrunzi
Ne izbăvești din starea gravă.

Cu vindecări răspunzi mereu
Dureri să fie alinate
Nu suntem singuri pe traseu
Ești Tată și ești Dumnezeu
Acum și în eternitate.

Lumină, aer, tot ce-avem
Sunt daruri fără nici o plată
Cu Tine fericiți suntem
Și Cerul deschis îl vedem
Cu veșnica-i răsplată.

Atâta bine ne-ai făcut
Oriunde-n orice stare!
Cu Tine-a fost nou început
Căci în credință ne-ai crescut
S-avem la har intrare.

Nicicând noi nu ne despărțim
De sfânta Ta prezență
Cu-ai Tăi copii ne înfrățim
Te adorăm, Te prețuim
(E dragoste, nu aparență)

Fără-ncetare reverși har
Căci ne iubești fierbinte
De-aceea știm: e necesar
Mai mult să mergem la altar
Cu sacrificii sfinte.

George Cornici

19 Februarie

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei.” Ezechiel 36:37

Rugăciunea este vestitorul îndurării. Intoarce-te la istoria sfântă, şi vei vedea că nici o mare îndurare nu a venit peste lume fără să fie vestită de rugăciune. Ai experimentat acest adevăr şi în viaţa ta. Dumnezeu ţi-a acordat multe favoruri nesolicitate, dar marile rugăciuni au fost întotdeauna preludiul marilor îndurări. Când ai găsit pentru prima dată pacea prin sângele de la Cruce, te-ai rugat mult şi ai cerut stăruitor ca Dumnezeu să-ţi îndepărteze îndoielile şi să te elibereze de suferinţă. Asigurarea ta a fost rezultatul rugăciunii. Când ai avut bucurii mari ai fost obligat să le priveşti ca pe nişte răspunsuri la fugăciune.

Când ai primit izbăvire în necazuri şi ajutor în primejdii, ai putut spune: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile, mele” (Psalmi 34:4). Rugăciunea este întotdeauna prefaţa binecuvântării. Merge înaintea binecuvântării ca o umbră. Când soarele îndurării lui Dumnezeu răsare peste nevoile noastre, aruncă umbra rugăciunii departe pe câmp. Când Dumnezeu ridica un munte de binecuvântări, Străluceşte El însuşi în spatele lui şi ne cufundă sufletele în umbra rugăciunii, ca să ne simţim în siguranţă. Dacă ne rugăm mult, cererile noastre devin umbre ale îndurării.

Rugăciunea este legată de binecuvântare şi ne arată valoarea ei. Dacă avem binecuvântări fără să cerem, ne gândim la ele ca la nişte lucruri Comune; rugăciunea însă transformă îndurările în diamante. Lucrurile pe care le cerem sunt preţioase pentru noi, dar nu le realizăm valoarea până când nu le căutăm din toată inima.

Rugăciunea împrăştie norii de furtună
Şi urcă pe treptele scării din Betel;
Ne dă iubire şi speranţă într-o lume mai bună
Aduce binecuvântări din cer.

Meditaţii C. H. Spurgeon