„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu-L, cunoaşte nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.” 1 Ioan 3:1,2
„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatal” Gândiţi-vă ce eram, şi ce suntem chiar şi acum, şi vă veţi mira de această adopţie. Totuşi suntem numiţi „copii ai lui Dumnezeu”. Ce poziţie privilegiată este aceea de copil, şi câte privilegii aduce! De câtă grijă şi dragoste au parte copiii, şi cu câtă afecţiune sunt priviţi de părinţi! Şi toate acestea, şi mai multe, le avem acum prin Christos.
Cât despre suferinţele noastre cu Fratele mai mare, le «Acceptăm ca pe o onoare: „Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Suntem mulţumiţi să fim necunoscuţi cu El în umilire, fiindcă vom fi înălţaţi în slavă cu El. „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. ” Este uşor de citit, dar nu şi de simţit. Cum este inima ta în dimineaţa aceasta? Eşti cufundat în adâncurile durerii? Eşti apăsat de păcat şi simţi că harul este prea departe pentru tine? Ţi s-a stins credinţa? Nu te teme! Nu prin simţămintele tale vei trăi; trebuie să trăieşti prin credinţa în Christos.
Cu toate lucrurile împotriva noastră, „acum” — în adâncurile durerii, oriunde am fi — „acum”, în prăpastie sau pe Culme, „preaiubiţilor, suntem copii ai lui Dumnezeu”. „Dar uite cum sunt îmbrăcat!” vei spune. „Hainele mele nu sunt curate; dreptatea mea nu străluceşte”. Citeşte partea care urmează: „Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Duhul Sfânt ne va curaţi minţile, şi puterea divină ne va sfinţi trupurile; apoi II vom vedea „aşa cum este”.
Meditaţii C. H. Spurgeon