Mântuitorul meu iubit

Mântuitorul meu iubit
Spre Tine-înalț privirea
Când sufletul îmi e mâhnit
Știind că Tu ai biruit
Te rog dă-mi Harul potrivit
Să pot rămâne neclintit
Să nu mă pierd cu firea.

Să pot purta, Stăpân Ceresc,
Sămânța Ta în mine
Când buruieni mă năpădesc
Și-atâția spini mă necăjesc
Ajută-mă mereu să cresc
Și dă-mi putere să rodesc
Așa cum se cuvine.

Să pot aduce rod bogat
Te rog dă-mi ajutorul
Pământul e așa uscat
Iar fără Tine-s diperat
Gândindu-mă la secerat
Din nou doresc să fiu udat
Trimite Doamne norul.

Să pot ca să devin prin Har
Un spic umil ce crește
Un lut în mâna-Ți de Olar
O jertfă pusă pe altar
O candelă cu Sfâtul jar
Un păcătos salvat prin Har
Ce-ntruna Te iubește.

Să nu dau aurul pe-un scrum
Știind a lui valoare
Nici încercări când vin duium
Și nici al lumii fals parfum
Să nu m-abată nicidecum
De pe-al Împărăției drum
Spre veșnica pierzare.

O licărire-n infinit
E viața mea întregă
Când Doamne Tu m-Ai plăsmuit
M-ai cunoscut și m-ai iubit
Și-un dor în mine-ai plămădit
Care crescând necontenit
De Tine mă tot leagă.

Prin lumea care zi de zi
Se-ndreptă spre ruine
Oricâte mă vor încolți
Din drum eu nu mă voi opri
Căci îmi doresc să pot păzi
Isuse-n în fiecare zi
Cuvântul de la Tine.

Curând, când Vei veni pe nori
Cu Slava Ta cea mare
În clipa când Ai să cobori
Umplând văzduhul de splendori
Doresc să pot zbura spre nori
Cu-ai Tăi iubiți învingători
Spre marea Sărbătoare.

Și-apoi în Raiul fericit
Vor fi splendori divine
Necazul va avea sfârșit
Cînd vom uita ce-am suferit
Și vom trăi în infinit
Iar eu voi fi pe veci uimit
Când fi-voi lângă Tine.

Daniel Hozan

6 Februarie

„Rugaţi-vă întotdeauna.” Efeseni 6:18

Câte rugăciuni am spus din momentul în care am învăţat să ne rugăm! Prima noastră rugăciune a fost o rugăciune pentru noi înşine; L-am rugat pe Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte păcatele. El ne-a auzit. Dar după ce ne-a îndepărtat păcatele ca pe un nor, nu ne-am oprit. A trebuit să ne rugăm pentru harul sfinţitor, constrângător şi restrângător. Am continuat să cerem o reînnoire a credinţei, împlinirea făgăduinţelor, izbăvire din ispite, putere în nevoie şi ajutor în ziua încercării. Am fost siliţi să mergem la Dumnezeu ca nişte cerşetori.

Mărturiseşte, copil al lui Dumnezeu: nu ai fost în stare să obţii nimic pentru suflet în altă parte. Toată hrana sufletului tău a venit din cer, şi toată apa pe care ai băut-o a izvorât din Stânca Vie — Isus Christos Domnul. Sufletul tău nu s-a îmbogăţit niciodată prin el însuşi; a depins în fiecare zi de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunile tale s-au înălţat mereu spre Harul infinit. Nevoile tale au fost nenumărate; de ceea, cererile au fost multe. Pe cât de variate au fost rugăciunile tale, pe atât de nenumărate au fost binecuvântările. Nu ai motive să spui „iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele” (Psalmi 116:1)? Fiindcă pe cât au fost de multe rugăciunile tale, pe atât de multe răspunsuri ai primit.

Dumnezeu te-a ascultat în ziua necazului, te-a întărit şi te-a ajutat, chiar şi atunci când L-ai dezonorat îndoindu-te şi tremurând în faţa scaunului milei. Aminteşte-ţi asta, şi umple-ţi inima cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care ţi-a ascultat cu atâta bunăvoinţă sărmanele rugăciuni. „Binecuvântează suflete pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui” (Psalmi 103:2).

Meditaţii C. H. Spurgeon