Mi-a bătut în poartă, iar mândria

Ciprian I. Bârsan

Mi-a bătut în poartă, iar mândria
Și vrea să o primesc că-i frig afară,
Un loc micuț, neînsemnat îmi cere
Că e târziu, curând se face seară.

Am ascultat și când să trag zăvorul,
O Voce mi-a șoptit, puțin îți cere
De o primești îți va deschide drumul
Pe care cine merge, vezi tu, piere.

Am ascultat bătăile în poartă
Și am închis cât am putut de bine.
Să pleci acum, sa pleci cât mai departe
N-am să deschid căsuța pentru tine.

Cu pași mărunți am auzit că pleacă
Și am simțit atâta bucurie,
În viața mea smerită, chiar pustie
Nicicând nu am un loc pentru mândrie.

Mândria nu-i o glumă, un moft sau o plăcere.
E o scară ce o urci ușor, apoi când cazi,
Vei înțelege crunta și trista amăgire
Promisiuni frumoase, rămân amare, fazi.

Ascultă astăzi bine, de întâlnești mândria,
E răul cel mai mare și nu…

Vezi articolul original 22 de cuvinte mai mult

În vremuri de frământare

În vremuri de frământare
Cine-i Turnul de scăpare?
Cel ce-i viu și-i cel mai tare.

Nu-s motive pentru frică
EL din valuri ne ridică
Planul răului îl strică.

Nu ne lasă în pierzare
Când vin oștile barbare
EL e Turnul de scăpare.

Când război se desfășoară
Soarta noastră nu-i ușoară
Îngeri mulți ne înconjoară.

Vin soldați să ne omoare
Dar în El e apărare
Pentru pașii pe cărare.

De cădem de șapte ori
EL ne ia de subsuori
Spre a fi biruitori.

Deznădejdea nu e bună
Când mulți vin să ne răpună
Vine Tatăl și ne-adună.

Plin e Turnul de scăpare
Cu-acei cu credință tare
Căci trăiesc în sărbătoare.

Se revarsă o putere
Când supremă-i o durere
EL ne-aduce mângâiere.

E clar: sunt vremuri grele
Cu bune și cu rele
Dar noi privim spre stele.

Ce iubire jertfitoare
EL e Turnul de scăpare
În necaz și-n încercare.

George Cornici

28 Februarie

„De la El vine nădejdea.” Psalmi 62:5

Folosirea acestui limbaj este privilegiul credinciosului. Dacă aşteaptă ceva din lume, este o „nădejde” slabă. Dar dacă aşteaptă ca Dumnezeu să-i împlinească nevoile cu binecuvântări
materiale sau spirituale, aşteptările nu-i vor fi zadarnice. In mod constant, poate să apeleze la banca credinţei şi speranţei şi să-şi împlinească nevoile din bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu. Ştiu un singur lucru: dacă mi s-ar oferi toată bogăţia familiei Rothschild, aş refuza şi aş prefera să-L am bancher pe Dumnezeu. Domnul meu nu-şi lasă niciodată promisiunile neonorate. Când ne prezentăm cererile în faţa tronului Său, nu ne trimite niciodată înapoi fără răspuns.

De aceea, voi aştepta oricât în faţa uşii Lui, ştiind că mâna iubitoare a harului deschide întotdeauna. In această dimineaţă ÎI voi încerca din nou. Dar mai avem şi alte aşteptări, care nu se limitează la viaţa aceasta. Vom muri curând, şi atunci vom vedea că „de la El vine nădejdea”. Oare nu aşteptăm îngerii să ne ducă la El atunci când zăcem pe patul de suferinţă? Credem că, atunci când pulsul bate tot mai slab și inima încetineşte, un sol îngeresc se arată lângă pat şi şopteşte: „suflete obosit, vino cu mine!”

Apropiindu-ne de poarta cerului, aşteptăm să auzim invitaţia „veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, să moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la Intemeierea lumii” (Matei 25:34). Ne aşteptăm la harpe de aur şi Coroane de slavă, sperăm să ne aflăm în mulţimea care va sta în faţa tronului. Privim înainte şi aşteptăm cu dor timpul când vom fi ca Domnul, fiindcă „îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Dacă acestea sunt şi aşteptările tale, suflete, trăieşte astăzi cu Dumnezeu. Dacă trăieşti cu dorinţa şi hotărârea de a-L lăuda pe Cel care ne împlineşte toate nevoile, şi care ne-a ales, răscumpărat şi chemat prin harul Său, atunci vei vedea că orice „nădejde” şi se va împlini în mod slăvit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

O Doamne ocrotește România

Ciprian I. Bârsan

O Doamne ocrotește România
Acest ținut unde ne-ai așezat
Și nu îngădui la noi urgia
Ci fă ca mai demult cu Iosafat

Îndepărtează-acest puhoi năvalnic
Pe veci de-al nost’ meleag frumos
Și mustră orice duh obraznic
Cu Sîngele cel Sfînt al Lui Hristos

Mai lasă îngerii să ne păzească
Al țărișoarei noastre drag hotar
Și orice rău acolo să se-oprească
Căci mii de rugi se-nalță la altar

Scrie Te rog în dreptul nostru PACE
Și-orice urzeli aruncă-le-n șeol
Căci Tu, ce poruncești,se face
Și numai Tu ții toate sub control

Mai lasă liniște și armonie
Peste poporul nostru minunat
Să auzim iar cînt de ciocîrlie
Nu zăngănit de arme pe-nserat

Nu urlete și tînguiri amare
Nu lacrimi și orori de nedescris
Nu suferințe pîn’ la disperare
Ci părtășii și dor de paradis

O Doamne ia în brațe România
Și ține-o strîns de tot la pieptul Tău
Pînă se stinge ura…

Vezi articolul original 13 cuvinte mai mult

Nevăzuta bătălie

Sunt două lumi și-o mare luptă,
Dată-n văzduh nu pe pământ,
De veacuri lungi e ne-ntreruptă,
Deși dușmanu-a fost înfrânt.

Sunt duhurile răutății,
Ai slavei îngeri decăzuți
Și, până-n ziua judecății,
Ne sunt dușmanii nevăzți.

De răzvrătire pângărite,
Căpetenii mai sus de nori,
Cu ranguri ‘nalte, felurite,
De pace sunt uzurpatori.

Și-n bezna lumii tot mai mare,
„Stăpâni” cu sufletul vândut,
Ar reclădi, la vechi hotare,
„Edenul” care-a fost pierdut.

Sunt minți bolnave, -ntunecate
Ce-n nebunia lor lovesc
Necontenit, ne-nduplecate
Și ideal și vieți strivesc.

În cel rău lumea-ntreagă zace
Și e-n război cu-aleșii sfinți,
Nu, nu va fi-ntre oameni pace
Cât Iude încă vor arginți.

E-o nevăzută bătălie,
Dată-n văzduh nu pe pământ,
Dar cei ce au credința vie
Vedea-vor pe vrăjmaș înfrânt.

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cerești.” Efeseni 6:12

Olivia Pocol

27 Februarie

„Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Prea înalt turnul tău de scăpare.” Psalmi 91:9

Israeliţii în pustie erau totdeauna expuşi schimbărilor. Ori de câte ori stâlpul de foc se oprea, corturile erau instalate. Dar a doua zi, înainte ca soarele dimineţii să răsară, trompeta suna, chivotul pornea din nou, iar stâlpul de nor indica drumul printre strâmtorile înguste ale munţilor, peste dealuri şi de-a lungul drumurilor aride ale deşertului. Când se opreau, de-abia apucau să-şi tragă sufletul că auzeau din nou îndemnul „înainte! Nu e timp de odihnă; trebuie să înaintăm spre Canaan”. Niciodată nu stăteau mult în acelaşi loc. Nici chiar izvoarele şi palmierii nu-i puteau ţine în loc, deoarece aveau un adăpost puternic în Domnul.

Stâlpul Lui de nor le era umbră ziua, iar noaptea, flacăra lui era căldura căminelor lor. Ei trebuiau să Meargă înainte din loc în loc, mutându-se continuu, neavând timp să se acomodeze şi să spună „Acum suntem în siguranţă; ne vom stabili în acest loc.” „Până acum”, a zis Moise, „deşi ne mutăm dintr-un loc în altul, Doamne, Tu ai ‘fost locul nostru de adăpost din neam în neam’ (Psalmi 90:1).” Creştinul ştie că Dumnezeu nu este schimbător. Astăzi bogat, mâine sărac, astăzi bolnav, mâine sănătos, astăzi bucuros, mâine întristat, dar relaţia lui cu Dumnezeu este aceeaşi în fiecare zi.

Dacă El m-a iubit Ieri, mă iubeşte cu siguranţă şi astăzi. Turnul meu de scăpare este Dumnezeu. Chiar dacă planurile îţi sunt năruite, chiar dacă speranţele îţi sunt spulberate, chiar dacă bucuria îţi e furată şi totul se prăbuşeşte, nu ai pierdut nimic din ceea ce ai în Domnul. El este „o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna” (Psalmi 71:3). Sunt un călător prin lume, dar în Domnul sunt acasă. Hoinăresc prin lume, dar la Domnul am un adăpost liniştit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Rugăciune

Atât de multe rugi se înaltă
Poporul stă acum plecat
Cu lacrime curgând pe față
Cu sufletul îngenunchiat.

Atât de multe inimi frânte
Astăzi te cheamă să le alini
Să torni balsam, să le faci să cânte
Să le ridici de jos, să le sprijini.

Ascultă ruga noastră cea fierbinte
Ascultă-ne suspinul și strigarea
La cine să ne ducem noi, Părinte?
În nimeni altul nu e alinarea.

Tu ești speranța, ești nădejde
Ești peste toate, tu poți tot
La glasul Tău, chiar marea se oprește
O, Tată bun, Puternic Savaot.

Tu nu ne părăsești, Tu nu ne lași deoparte
Ci mergi cu noi la fiecare pas
Și dacă azi avem o greutate
Ascultă-ne strigarea, sau, suspinul ce a rămas

Căci din trecutul nostru întunecat
Ne-ai scos, și ne-ai chemat pe nume
Nu meritam nici eu sa fiu iertat
Nu meritam, atât pot spune…

Orice-ar veni și-n față va apare
Rămâi cu noi, doar Tu ne ești speranță
Orice s-ar întâmpla, ne ești scăpare
Când ești cu noi, suntem în siguranță.

Îți cerem îndurare-n astă seară
Vrem să îți întorci spre noi acum privirea
Să lași în suflete o nouă primăvară
Și-n inimi să-Ți purtăm iubirea.

 Viviana Muha

26 Februarie

„Măntuirea vine de la Domnul.” Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul”. Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui Dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume?

Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu” (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc?

Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă” (Ioan
15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Va fi odată un răsărit

Ciprian I. Bârsan

Va fi odată un răsărit
Cum n-a mai fost vreodată
Și-o liniște fără sfîrșit
În Țara minunată

O lume fără de dureri
Și fără tulburare
Cu nesfîrșite primăveri
Și o eternitate soare

Cu bucurii de nedescris
Și fericire mare
Tară ce Domnul ne-a promis
În veșnica splendoare

Unde sunt sfinte armonii
Și pace-ntre popoare
Unde războaie nu vor fi
Nici lacrime amare

Unde nu se vor auzi
Nici plîns nici tînguire
Nici frații nu s-or despărți
Acolo-n strălucire

Țară de vis tară de vis
Cu oameni minunați
O rai frumos,sfînt Paradis
De noi esti așteptat

Ne-am săturat de oameni răi
Dornici doar de mărire
Și de-ale focului vapăi
Ce-aduc nefericire

Vrem strămutarea-acolo sus
Și Sfînta întîlnire
Cu Împăratul nost Isus
Cu El în nemurire

Amin

Puiu Chibici

Vezi articolul original

GARANȚII DE SECURITATE NUMAI LA DOMNUL

Ciprian I. Bârsan

Cu mai mulți ani în urmă, confruntându-mă cu o mare problemă, pentru care căutam rezolvare, am ajuns la unul dintre cei sus puși, cu nădejdea că voi găsi soluția aducătoare de liniște pentru mine. Am stat în anticamera domniei sale cu mari nădejdi, ca după puțină vreme să trăiesc o mare dezamăgire, înțelegând că nu am nici o șansă de a fi ajutat.

M-am întors acasă cu dezamăgirea în suflet, mi-am luat în mână Scriptura și Domnul m-a călăuzit spre Isaia 31, unde mi-a fost dat să să citesc următoarele cuvinte: Isa 31:1,3 ” Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai și se încred în mulțimea carălor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, și nu caută pe Domnul! Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, și caii lui sînt carne nu duh. Doar mîna să-Și întindă Domnul, și ocrotitorul…

Vezi articolul original 210 cuvinte mai mult