Când ultimul pas

Când ultimul pas, facem jos,
Când ne-a cheama, la El, Hristos,
Să fim pregătiți de plecare,
Spre glorioasa splendoare.

Când viața aici se încheie,
Să fim plini de bucurie,
Și atenți, până la ultimul pas,
Ca în credință, să fii rămas.

Când vine clipa, ca să murim,
Să fim bucuroși, să nu ne’ngrozim,
Că totul ne este iertat,
Și știm, pentru cine am lucrat.

O viață întreagă am dorit,
Să fim cu Hristosul Slăvit,
Iar știm, că, după moarte,
Cu El, o să avem parte.

Nu știm cât timp, a rămas,
Până la ultimul pas,
Să fim deci gata mereu,
Să ne întâlnim, cu Dumnezeu.

Să umblăm ca Enoh, mereu,
Împreună cu Dumnezeu,
Și când e cerească răpire,
Să fim cu Hristos la-ntâlnire.

Și apoi după ultimul pas,
Tot greul, în urmă va fi rămas,
Și în al Lui Isus împărăție,
Ne vom bucura o veșnicie.

Bujorean Victor.

31 Ianuarie

„Domnul, neprihănirea noastră.” Ieremia 23:6.

Un creştin va avea întotdeauna linişte, pace, fericire şi bucurie gândindu-se la neprihănirea perfectă a lui Christos. Cât de des sunt însă sfinţii lui Dumnezeu trişti şi dezamăgiţi! Nu cred că ar trebui să fie aşa. Nu cred că ar fi aşa dacă şi-ar vedea perfecţiunea în Christos. Unii vorbesc întotdeauna despre corupţie, răutatea inimii şi pornirea înnăscută către păcat. Aceste lucruri sunt adevărate, dar de ce să nu mergi un pas mai departe şi să-ţi aminteşti că eşti „desăvârşit în Christos” (Coloseni 1:28)?

Nu-i de mirare că cei care trăiesc în păcat sunt nefericiţi, dar noi, pentru care „Isus Christos a fost făcut neprihănire” trebuie să fim veseli Chiar dacă nenorocirile mă asaltează şi Satan mă atacă, chiar dacă mai sunt multe lucruri pe care trebuie să le experimentez înainte de a ajunge în ceruri, lucrurile acestea sunt fâcute. pentru mine în legământul divin al harului. Nimic nu lipseşte în Domnul meu! Christos a făcut totul! Pe cruce, El a Spus „s-a sfârşit” (Ioan 19:30), şi dacă s-a sfârşit sunt desăvârşit în El şi pot să mă bucur „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). „Nu având o neprihănire a mea, pe care o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Christos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă” (Filipeni 3:9). Nu vei găsi în partea aceasta a cerului un popor mai sfânt decât aceia care au primit în inimile lor doctrina neprihănirii lui Christos.

Când credinciosul spune „trăiesc numai prin Christos. Mă încred în El ca să fiu mântuit şi cred că, deşi nevrednic, sunt salvat în Isus”, gândurile următoare se ridică ca un motiv de recunoştinţă: „să nu trăiesc eu pentru Christos? Să nu-L iubesc şi să nu-L slujesc, văzând că sunt salvat prin meritele Sale? „Dragostea lui Isus ne constrânge… pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Isus Christos, care a murit şi a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14-15). Dacă suntem salvaţi prin neprihănire atribuită, vom împărţi neprihănire.

Meditaţii C. H. Spurgeon