Ne-am schimbat fără să vrem…

Ciprian I. Bârsan

Doi ani de epidemie planetară. Mult. Ceva ce n-am mai trăit. Cu infectări, tratamente discutabile și nenumărați morți. Suntem ca după un greu travaliu…încă suferim. Cât va mai dura? Nu știm. Doar Dumnezeu are agenda și nu ne-a împărtășit-o în detalii.

Constatăm că ne-am schimbat, destul de mult. Nu doar simpla scurgere a timpului ne-a adus aici, ci toate formele de supliciu prin care am trecut, parcă au făcut din noi alți oameni. Ne-am încărcat cu suspiciuni, întrebăm și când trebuie să răspundem. Chiar și ce-i clar devine asiduu cercetat. Suntem fricoși, poate pe drept și adesea justificat. Temerile însă sunt noi, neavute până mai ieri. Ne temem de noi, chiar de propria noastră tămăduire venită prin alții. Ne e frică de viitor, de ce va fi cu copiii noștri. Am ajuns, poate, chiar în zona necredinței și a neîncrederii în Dumnezeu. Fața Lui ar trebui să o căutăm mai…

Vezi articolul original 303 cuvinte mai mult

Ascunsele comori

Tu lași lumina-nveșnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Neprețuit și ne-nțeles,
Nu-n erudita lumii “spumă”
Și nici în cei de neam ales.

Îți pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuință
De pace e făuritor.

Cei strămutați în măreție
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăție
O dai celor săraci în duh.

Olivia Pocol 

30 Ianuarie

„Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti.” 2 Samuel 5:24

Membrii bisericii lui Christos trebuie să fie grabnici la rugăciune, căutând întotdeauna să-L cheme pe Cel Sfânt în inimile lor, ca să poată veni mai curând împărăţia lui Christos, şi să fie „precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Dar există vremuri în care Dumnezeu pare să favorizeze Sionul în mod special; aceste vremuri trebuie să fie pentru ei ca „un vuiet de paşi în vârfurile duzilor”. Atunci trebuie să ne rugăm îndoit, să cerem îndoit şi să stăm în faţa tronului mai mult decât de obicei.

Faptele noastre trebuie să fie prompte şi hotărâte. Şuvoiul curge; să ne grăbim să ajungem la ţărm. O, izbucnirea Cincizecimii şi lucrarea ei! Creştine, există în viaţa ta momente când auzi un vuiet în vârfurile duzilor. Ai o mare putere în rugăciune; duhul lui Dumnezeu îţi dă bucurie şi fericire; Scriptura se deschide în faţa ta, făgăduinţele se împlinesc, mergi în lumina lui Dumnezeu, ai o minunată libertate în consacrare şi o părtăşie cu Christos mai strânsă decât de obicei. In asemenea perioade, când „auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor”, e timpul să te trezeşti.

E timpul să te scuturi şi să scapi de orice obicei rău, fiindcă Dumnezeu îţi ajută. Întinde pânzele, dar aminteşte-ţi că ai cântat „eu pot să întind pânzele sus; dar vântul e-n puterea lui Isus!” Oricum, asigură-te că pânzele sunt sus. Nu pierde vântul prielnic. Cere ajutorul lui Dumnezeu ca să poţi fi mai puternic în credinţă la datorie; ca să fii mai constant în rugăciune la picioarele tronului; ca să fii mai sfânt în părtăşia cu Christos.

Meditaţii C. H. Spurgeon