Ultima glaciație

La moara lui Felix

„Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”(Matei, 24:12)
 
Cu gerul care sâmburii-și dezghioacă,
Bătând, se pare, propriul record,
La tropice se-așază polul nord
Și-avem ecuator cu promoroacă.
 
Nu-i vorba de-o prognoză fantezistă,
Ci despre lipsa dragostei din noi,
Când inima devine simplu sloi,
Iar fața lumii searbădă și tristă.
 
Salutul are țurțuri în cuvinte
Și gândul însuși poate fi tăios
Când locul e brumat și-ntunecos
În vatra inimii cândva fierbinte.
 

Răceala din privirile de gheață
Și zâmbetul de formă, glacial,
Ne-arată omul actului final
Ce este-n drama erelor… postfață.
 
Da, în curând se va lăsa cortina
Și vor ieși la rampă doar acei
Ce au întreținut focul din ei
Și-au dus, iubind, cu torța lor lumina.
 
Iubiți de Dumnezeu, să dăm iubire
Și-n acest rece, ultim anotimp,
Să trecem, astfel, dincolo de timp,
Spre-a dragostei eterne strălucire.
 
Simion…

Vezi articolul original 7 cuvinte mai mult

Planul voiei Tale!

Eu îmi găsesc plăcerea în planul voiei Tale
Așa, Isus, am pace și bucurii pe cale
Căci doar așa, o, Doamne, eu pot sta liniștită
Căci știu că ești la cârmă, deci viața mi-e păzită!

Tu vrei să nu mă tulbur în încercarea mea,
De aceea, scumpe Tată, facă-se voia Ta!
Tu vrei să nu mă tulbur de ziua cea de mâine
De aceea, scump Isuse, Te las să-mi dai Tu pâine

Ai zis că Tu porți grija pe umerii Tăi blânzi
Că-i strângi la Tine-n brațe pe orbi și pe flămânzi
Ai zis să nu mă tulbur de zvonuri ce-or să vină
De-aceea am credință în mâna-Ți, să mă țină!

Ai zis că suferința și greul de aici
Față de-a Ta răsplată, o, Tată, sunt prea mici,
De aceea vreau, Isuse, să trec cu bucurie
Prin orice suferință, s-o duc chiar cu mândrie!

Căci toată suferința în mine va lucra
O greutate sfântă veșnic din slava Ta
Ai zis ca să am pace în greu și în furtuni
Căci Tu la piept de Tată ne strângi și ne aduni

Ai zis că e ferice dacă în Tin’ mă-ncred
De aceea înspre Tine m-avânt și mă reped!
Când totul stă-mpotrivă mi-ai zis să biruiesc
De aceea, scump Isuse, voia Ta-nfăptuiesc! … .

Camelia Stîngaciu 

25 Ianuarie

Voi vesti îndurările Domnului, faptele lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi.” Isaia 63:7

Poţi să nu faci asta? Există îndurări pe care nu le-ai experimentat? Chiar dacă eşti nefericit acum, poţi să uiţi ceasul binecuvântat în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „vino la Mine”? Poţi să nu-ţi aminteşti momentul când ţi-a desfăcut cătuşele, ţi-a aruncat lanţurile la pământ şi a spus „am venit să-ţi dezleg legăturile şi să te eliberez?”

Dacă ai lăsat ca dragostea şi părtăşia cu Christos să se răcească, cu siguranţă că ai nişte pietre de hotar încă neacoperite de muşchi pe drumul vieţii, care poartă fericita amintire a harului Său faţă de tine. Ce? Nu ai mai avut niciodată o durere ca cea de care suferi acum, şi nu ai fost vindecat de El? Nu ai fost sărac şi înainte, şi nu ţi-a împlinit El nevoile? Nu ai fost îmbrăcat în haine murdare, şi nu te-a spălat El? Trezeşte-te! Du-te la râul experienţei tale şi culege nişte stuf; construieşte o arcă în care credinţa ta copilărească să poată pluti în siguranţă. Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine; răscoleşte-ţi amintirile, şi gândeşte-te la zilele din trecut.

Poţi să nu-ţi aminteşti timpurile de înviorare? Ai uitat culmile experienţelor? Nu ai fost niciodată ajutat în vremuri de restrişte? Ştiu că ai fost. Intoarce-te, atunci, la binecuvântările de ieri; deşi totul poate părea întunecat acum, aprinde candela trecutului. Ea va străluci în beznă, şi te vei încrede în Domnul „până la răcoarea zilei, si până la lungirea umbrelor” (Cânt. 2:17). ) „Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea si bunătatea Ta, căci sunt vesnice. ” (Psalmi 25:6).

Meditaţii C. H. Spurgeon