Întotdeauna…

Întotdeauna ne-ai purtat
Din biruință-n biruință
Stăpâne, ne-ai binecuvântat
Cu generozitate Tu ne-ai dat
Tot ce era de trebuință.

Întotdeauna ai venit
Când Te-am chemat la încercare
Venind la timpul potrivit
O vindecare am simțit
Și iar trăit-am o splendoare.

Întotdeauna înverzești
Ce e uscat în viața noastră
Părinte, ne însuflețești
Nu cu reclame sau povești
Ci cu atingerea-Ți măiastră.

Întotdeauna ne ghidezi
Să nu ne-abatem spre pierzare
Asupra noastră priveghezi
(Sunt milioane de dovezi)
Și ștergi și falsa acuzare.

Nicicând nu ne-ai împovorat
Ci-ai ușurat dificultatea
Și zi de zi ne -ai cercetat
Și din iubire ne-ai mustrat
Când nu am apărat dreptatea.

Întotdeauna ne-ai ferit
De vreun pericol mic sau mare
În Tine ne-am adăpostit
Când vântul groaznic s-a pornit
Sau când a fost vreo frământare.

Ocrotitorul nostru ești
Zi de zi, în orice vreme
Metodele-Ți dumnezeiești
Prin care Tu ne fericești
Au anulat grele dileme.

Că-ntotdeauna noi găsim
La Tine turnul de scăpare
O, Tată, mult Te prețuim
Și pe genunchi Îți mulțumim
Cu cea mai ‘naltă adorare.

George Cornici

22 Ianuarie

„Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele care sunt printre copacii pădurii?” Ezechiel 15:2

Aceste cuvinte sunt pentru umilirea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi via Domnului, dar cu ce sunt ei mai buni decât ceilalţi? Au devenit roditori prin bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă au fost sădiţi într-un pământ bun. Domnul i-a sprijinit de zidul sanctuarului, şi ei rodesc spre slava Lui; dar ce ar fi fără Dumnezeu? Ce ar fi dacă influenţa continuă a Duhului Sfânt nu ar face roade în ei? Credinciosule, învaţă să lepezi mândria, fiindcă nu ai loc pentru ea. Orice ai fi, nu ai motive să te mândreşti.

Cu cât ai mai mult, cu atât îi datorezi mai mult lui Dumnezeu, şi nu trebuie să te mândreşti cu ceea ce datorezi. Gândeşte-te la originea ta; întoarce-te de unde ai pornit. Gândeşte-te ce ai fi fost fără harul divin. Gândeşte-te cum eşti acum. Conştiinţa ta nu-ţi reproşează nimic? Nu ai o mie de greşeli care să stea în faţa ta şi să-ţi spună cât eşti de nevrednic să te numeşti copilul Său? Şi dacă El te-a făcut ceva, nu ai învăţat deja că numai harul Său te-a schimbat? Credinciosule, ai fi fost un mare păcătos dacă Dumnezeu nu te-ar fi transformat. Tu, care eşti atât de mândru de adevăr, ai fi fost la fel de mândru de minciună dacă nu ai fi fost salvat prin har.

De aceea, nu te mândri cu ceea ce aparţine de fapt harului lui Dumnezeu. Odinioară, nu aveai nimic al tău, în afară de păcat şi nefericire. Ciudată mândrie, să te lauzi cu ceea ce ai împrumutat! Nu eşti decât un sărman cerşetor, depinzând de bunătatea Mântuitorului tău; viaţa ta se stinge dacă nu este împrospătată din izvorul vieţii lui Isus, şi încă te mai mândreşti! Să-ţi fie ruşine, inimă josnică!

Meditaţii C. H. Spurgeon