Unde eşti copilărie? …

Prin praful vremii răscolesc memorii,
Mă-nduioşează fiecare umbră,
Aşa încerc s-alung din cale norii,
Cumva să-ntârzii înserarea sumbră.

Văd prin noian de ani copilăria,
În zorii vieţii ea ne-a fost cununa,
Nu ne lipsea curajul, nici tăria
Şi de departe ne-ocolea furtuna.

‎Înviorate pajiştile-ntinse
Zoreau cu veselia să ne-ajungă,
Ne aminteau doar stelele aprinse
Că ziua nu ne-a fost destul de lungă!

Aveam atunci grădini cu flori şi fluturi,
Bondari în mai, gândaci, câte-o albină …
Era prea mult frumos să nu te bucuri
Şi-n bezna vremii-n noi a fost lumină.

‎În zilele-nnorate căutam tâlcuri
În cărţile ce-aveau să le dezlege,
‎Ne mistuia o sete din adâncuri,
Nepotolită foame de-a-nţelege.

Ne-a-ncins apoi elanul tinereţii,
Seninul gând că toate-s cu putinţă,
Netulburaţi de umbrele tristeţii,
Ne prisoseau şi visuri şi voinţă.

‎Câţi ani frumoşi trecut-au cu grăbire
‎Tot învăţând rostul să ne-mplinim,
Ne-a mai rămas să dăruim iubire
Şi să-ncercăm frumos să-mbătrânim!

Olivia Pocol 

21 Ianuarie

„Şi atunci tot Israelul va fi mântuit.” Romani 11:26

Când Moise a cântat la Marea Roşie, cântarea lui a fost prilejuită de bucuria că israelitii erau în siguranţă. Nici o picătură nu a căzut din zidul de apă până când aleşii lui Dumnezeu nu au păşit pe malul celălalt. Apoi apele s-au strâns din nou la locul lor, şi nu înainte. O parte a cântării spunea „prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta” (Exod 15:13). In timpul din urmă, cei aleşi vor cânta „cântarea Mielului” şi „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 15:3). Aceasta va fi lauda lui Isus: „n-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat” (Ioan 18:9). In cer nu va fi nici un loc gol.

Căci însuşi Domnul va chema
Pe toţi aleşii lângă tron,
Să binecuvânteze slava Sa
Şi îndurarea Lui faţă de om.

Toţi cei pe care Dumnezeu i-a ales, toţi cei pe care Christos i-a răscumpărat, toţi cei pe care Duhul Sfânt i-a chemat, toţi cei care cred în Isus — toţi vor trece în siguranţă marea. Încă nu am ajuns la ţărm. Unii au trecut deja, alţii trec acum. Avangarda oştirii a ajuns deja pe mal. Noi mărşăluim pe fundul mării. Astăzi, ne urmăm Conducătorul prin mijlocul mării. Să ne bucurăm. Ariegarda va ajunge curând pe malul unde se află avangarda; cel din urmă din cei aleşi va ajunge în curând dincolo, şi atunci, când toţi vom fi în siguranţă, se va auzi cântarea de laudă. Dar o, dacă unul va lipsi — dacă unul din cei aleşi va fi izgonit — în corul celor mântuiţi va exista un loc gol, şi harpa paradisului nu va mai cânta niciodată melodia lui.

Meditaţii C. H. Spurgeon