Oare suntem pregătiți ?

Dac-ar fi să vină Domnul azi sau mâine-n zori de zi,
Spune-mi, dragul meu, prieten, oare cum te va găsi?
Tot aceași întrebare mi-o pun chiar acum și mie,
Oare suntem pregătiți să zburăm spre veșnicie?

Ne-am legat prea strâns de lume și de tot ce-i trecător
De-asta nu vedem cărarea Sfântului Mântuitor.
De-asta n-avem bucurie și suntem bogați în ură,
Pentru c-am fugit de Domnul și de-a Lui învățătură.

Suntem plini de tulburare, frica morții ne-a distrus,
Stăm mereu tot dezbinați și străini de-al nost Isus.
Fiecare-i pentru el, mila este condamnată,
De-asta suntem tot mereu ca o barcă sfărâmată.

Ne-arătăm cu degetul și ne judecăm mereu,
De-asta rugăciunea noastră, n-o ascultă Dumnezeu.
Suntem plini de viclenie, stăm la pândă după pradă,
De-asta unitatea-n turmă este numai de fațadă.

Pentru mulți, azi e-o virtute să fii lacom și viclean,
Biblia nu mai e la modă, ci iubirea pentru ban.
De-asta suntem apăsați și posomorâți mereu,
C-am uitat poruncile, ce ni le-a dat Dumnezeu.

Timpul trece, zboară-n grabă, Mirele-n curând apare,
Astăzi ni se mai acordă tot aceași întrebare:
Suntem oare pregătiți, suntem gata pentru zbor,
Sau vom continua s-alegem doar ce este trecător?

Este timpul să-nțelegem căci Scriptura e reală,
De ne place sau de nu, ea-i adevărata școală.
Nici o altă carte-n lume, nu îți poate garanta
Veșnicia și iertarea, numai cartea Biblia.

Deci, să ne trezim acum, cât mai e belșug de har
Să ne strângem iar la cruce, lângă Jertfa din calvar.
Să trăim în unitate și să ținem plugul sus
Că-n curând vine răpirea, vine Mirele Isus!

Nichifor Nicu  

20 Ianuarie

Abel era păstor. Genesa 4:2

Ca păstor, Abel şi-a sfinţit lucrarea spre slava lui Dumnezeu şi a oferit o jertfa de sânge pe altarul Său. Domnul l-a binecuvântat pe Abel şj jertfa lui. Acest prim simbol al lui Christos este clar şi distinct. La fel de clar ca prima strălucire a zorilor, care nu luminează nimic, dar vestesc răsăritul grabnic al soarelui. Când îl vedem pe Abel, păstor şi preot, aducând o jertfă de bun miros lui Dumnezeu, ne gândim la Domnul nostru, care a adus în faţa Tatălui Său o jertfă pe care Iehova a respectat-o întotdeauna.

Abel a fost urât de fratele său — urât fără motiv; la fel a fost şi Mântuitorul. Omul firesc l-a urât pe cel duhovnicesc, prin care se descoperise Duhul harului, şi nu a avut odihnă până când nu i-a vărsat sângele. Abel a căzut şi a stropit jertfa cu propriul său sânge; acest lucru arată spre Domnul Isus care a fost ucis de ura oamenilor, în timp ce slujea ca Mare Preot în faţa Domnului. „Păstorul cel Bun îsi dă viaţa pentru oile lui” (Ioan 10:11). Să-L jelim, amintindu-ne cum a fost ucis de ura oamenilor, stropind coarnele altarului cu propriul Său sânge. Sângele lui Abel vorbeşte. Domnul i-a spus lui Cain sângele fratelui tău strigă din pământ la Mine” (Genesa 4:10).

Sângele lui Isus strigă cu glas tare, şi scopul strigătului nu este răzbunarea, ci mila. Să stai în faţa altarului Bunului nostru Păstor, să-L vezi sângerând ca Mare Preot, şi să-i auzi sângele vorbind despre pace pentru întreaga Sa turmă, pace în suflete, pace între iudei şi neamuri, pace între om şi Făcătorul său, pace în veşnicie pentru cei spălaţi în jertfa Sa — aceasta este cea mai preţioasă comoară dintre toate. Abel a fost primul păstor, dar inimile noastre îl vor aşeza întotdeauna pe Isus pe primul loc. Bunule Păstor, noi, poporul păşunii Tale, Te binecuvântăm din toată inima fiindcă Te-ai jertfit pentru a ne salva.

Meditaţii C. H. Spurgeon