‘Nălţăm din inimi mulţumire

‘Nălţăm din inimi mulţumire
C-am mai trăit un an bogat
În stări de-adâncă împlinire,
Cu biruinţe în slujire,
Cu-a Lui prezenţă, ne-ncetat.

EL – sursa fericirii noastre
EL – Dumnezeu ce-a zămislit
Tot ce-i cuprins în zări albastre
El ne-a ferit şi de dezastre
Şi de atacul cel cumplit.

Pe drumu-ngust Lumina-I clară
Ne-a arătat cum să umblăm
Cu cei ce curajoşi declară:
„Noi mergem către sfânta Ţară
Şi steagul luptei îl purtăm.”

Ne-a dat la toţi cu mână largă
S-avem pe mese din belşug
Fiinţa Lui ne este dragă
Ne-a dat iubirea Lui întreagă
Şi-a tras cu noi la greul jug.

Vedem azi roadele umblării
În Adevărul Lui ceresc
Şi nu-i la voia întâmplării
Că-n ceasul greu al încercării
Iar auzim: „Eu vă păzesc!”

Am strâns cu bucurii nespuse
Ce am plantat cu plâns amar
Învins-am forţele opuse
Căci energii ne-au fost aduse
Din Plaiul fără de hotar.

Iar când arid a fost ogorul
Ştiut-am c-or veni iar ploi
Şi au venit; iar tot poporul
Şi-a proslăvit Izbăvitorul
Cu rugi, poeme, imnuri noi.

‘Nălţăm, deci, iar recunoştinţă
Şi-mbrăţişăm pe Cel ce-a pus
Alin în boli şi-n suferinţă,
A dat puteri în neputinţă
Şi multe roade ne-a adus.

Privind cu optimism ’nainte
Vedem victorii în lucrări
Şi ştim că veşnicul Părinte
Sădi-va-n suflet şi în minte
Doar bucurii şi-ncredinţări.

George Cornici

15 Ianuarie

„Lucrează după cuvântul Tău.” 2 Samuel 7:25

Făgăduinţele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată aruncate ca o hârtie veche. El a intenţionat ca ele să fie folosite. Aurul lui Dumnezeu nu este asemeni banilor unui zgârcit, ci este pregătit pentru negoţ. Nimic nu Îi place mai mult lui Dumnezeu decât să-şi vadă promisiunile în funcţiune. Îi place să-şi vadă copiii amintindu-I-le, şi să-i audă spunând „Doamne, lucrează după Cuvântul Tău”. Îl slăvim pe Dumnezeu când Îi cerem să-Şi împlinească promisiunile. Crezi că Dumnezeu sărăceşte dăruindu-ţi bogăţiile pe care ţi le-a promis? Ţi se pare că va fi mai puţin sfânt dăruindu-ţi sfinţenie? Iţi imaginezi că El va fi mai puţin curat spălându-ţi păcatele? „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18).

Credinţa se prinde de făgăduinţa iertării; ea nu întârzie, spunând „Este o făgăduinţă preţioasă, dar mă întreb dacă este adevărată?” Nu, ea merge drept la tronul harului şi imploră: „Doamne, aceasta este făgăduinţa. Fă aşa cum ai făgăduit”. Domnul nostru răspunde „Facă-ţi-se cum voiesti” (Matei 15:28). Când un creştin se prinde de o făgăduinţă şi nu o aduce în faţa lui Dumnezeu, II dezonorează; dar când se grăbeşte la tronul harului şi strigă „Doamne, nu am nimic care să mă îndreptăţească, decât ceea ce ai spus Tu”, atunci dorinţa lui va fi îndeplinită.

Bancherului nostru ceresc îi face plăcere să-şi onoreze poliţele. Nu lăsaţi niciodată făgăduinţele să ruginească. Scoateţi cuvântul făgăduinţei din teacă, şi folosiţi-l cu sfântă violenţă. Nu vă închipuiţi că Dumnezeu va fi tulburat de stăruinţa voastră când Îi veţi aminti ceea ce a făgăduit. Lui îi place să audă strigătele sufletelor în nevoie. Este desfătarea Sa să acorde favoruri. El este mai pregătit să asculte decât eşti tu să ceri. Soarele nu oboseşte luminând, nici izvorul curgând. Îndeplinirea promisiunilor este o parte a caracterului lui Dumnezeu; de aceea, înfaţişaţi-vă imediat în faţa tronului Său spunând „Lucrează după cuvântul Tău”.

Meditaţii C. H. Spurgeon