Eu cred că Tu mai poți să faci minuni

Ciprian I. Bârsan

Eu cred că Tu mai poți să faci minuni
Când noi nu mai avem nici o speranță
Că poți să liniștești și azi furtuni
Și să ne duci la țărm în siguranță

Tu ai la toate Doamne rezolvări
Când noi nu mai vedem nici o scăpare
Tu faci prin ape și prin văi cărări
Căci ești un Dumnezeu nespus de mare

Cred cu tărie că ești neschimbat
În slavă, în mărire și-n putere
Și-atunci când cu credință ești chemat
Tu vii s-aduci alin și mângâiere

Mai cred,că Tu ești viu și lucrător
Și încă asculți a noastră rugăciune
Și-atunci când Te chemăm în ajutor
Tu ne conduci către limanuri bune

Tu Doamne niciodată nu faci rău
Căci Tu ești necuprins în bunătate
Și ne primești oricând la Tronul Tău
Când ridicăm spre ceruri mâini curate

Da, cred că ai rămas același
Milos și blând și binevoitor
De-aceea așteptăm ai Tăi…

Vezi articolul original 12 cuvinte mai mult

Există speranță.

Ciprian I. Bârsan

A fost o vreme când pe ape,
Lui Petru, Tu i-ai spus să vină,
De ucenici el se desparte,
Și apa începe să îl țină,

Pășește Petru cu îndrăzneală,
Sub talpa lui valu-i cărare,
Nu poate azi nici o cerneală,
Descrie, ce minune mare,

Sub pașii lui apa se întărește,
Mergând spre Tine cu elan,
Dar marea urlă și lovește,
Un pas, doi,trei el e pe val,

Privește țintă la Mesia,
Umblând pe marea înspumată,
E așa de mare bucuria,
E fericit ca niciodată,

Dar…ochiul,ochiul se desprinde,
Nu mai privește la Isus,
Iar valul pe loc îl cuprinde,
Toată credința lui s-a dus,

Mă scapă Doamne, mă ridică,
Că nu așa aș vrea să pier,
Îmi iartă tu credința mică,
Atâta vreau, atâta–ți cer,

Îl prinde Domnul cu putere,
Și pașii iar pornesc prin valuri,
Venit din sfinte emisfere,
Să ne învețe idealuri,

De ce te-ai îndoit tu,Petre?
Că eu…

Vezi articolul original 96 de cuvinte mai mult

Credința nu ne înșeală

Credința sădită în noi
Știm bine: nu ne înșeală
Ne poartă spre viața de-apoi
Învinge necaz și nevoi
Nu-i doborâtă de boală.

Poate străbate-un deșert
Și poate urca un munte
Efectul ei este cert
Convinge total nu vreun sfert
Peste vid face punte.

Ne-aduce bucurii din dureri
Înveselind inima tristă
Îmbrățișând-o ne dă puteri,
Din sânu-i curg adieri,
La focul intens rezistă.

Îi este soră iubirea
Împreună minuni fac
Unde-a fost întâlnirea?
Le-a trimis Nemurirea
Pentru suferinzi este leac.

Prin ochii ei vedem glorii
Ce-s doar în spațiul ceresc
Ne-a dat atâtea victorii!
Cu ea slujesc slujitorii
Și-oricând, oriunde-o vestesc.

Nimic n-o poate învinge
Nu-i clătinată de-un val
Alină pe cel care plânge
Când vin îndoieli le stinge,
Ne-ajută s-ajungem la mal.

Siguranța născută în noi
În Ea își are izvorul
Prin Ea devenim eroi
Și-nvingem în orice război
În Ea ne e viitorul.

În noi credința e vie
(Minunile sunt dovezi)
Ea nu e doar teorie
Ne leagă de-Mpărăție
Învinge și foc și zăpezi.

Avem nevoie de Tine
Credință, ceresc giuvaer!
Suflul Tău ne susține
Să te urmăm se cuvine
Pân’ vom ajunge în Cer.

George Cornici

13 Ianuarie

Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să-i aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.” 1 împăraţi 22:48

Corăbiile lui Solomon s-au întors în siguranţă, dar vasele lui Iosafat nu au ajuns niciodată în ţara aurului. Providenţa îi face să prospere pe unii şi frustrează dorinţele altora, în acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace, dar Marele Conducător este la fel de bun şi înţelept şi într-un caz şi în celălalt. Poate că, prin amintirea acestui text, avem astăzi harul să-L binecuvântăm pe Domnul pentru corăbiile sfărâmate la Eţion-Gheber, ca şi pentru cele încărcate cu binecuvântări temporare. Să nu-i invidiem pe cei care au mai mult succes şi să nu ne murmurăm nenorocirile de parcă am fi cei mai încercaţi din lume.

Ca şi Iosafat, putem fi preţioşi în ochii Domnului, deşi planurile noastre sfârşesc în dezamăgire. Cauza ascunsă a pierderii lui Iosafat este demnă de studiat, fiindcă aceasta este rădăcina Multor suferinţe ale poporului lui Dumnezeu; cauza se află în alianţa cu o familie păcătoasă şi în prietenia cu păcătoşii. In 2 Cronici 20:37 aflăm că Domnul i-a trimis un profet care a spus: „pentru că te-ai unit cu Abazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea”. Aceasta a fost o pedeapsă părintească, care pare să fi fost o binecuvântare pentru el, fiindcă în versetul următor textului nostru de dimineaţă îl găsim refuzând să îngăduie slujitorilor săi să navigheze pe corăbiile unui rege rău. Dumnezeu a vrut ca experienţa lui Iosafat să fie o avertizare pentru restul poporului, ca să evite să fie „înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14).

O viaţă nefericită este de obicei partea celor care s-au unit prin căsătorie sau prin alte legături cu cei din lume. O, fă-ne Doamne să avem atâta dragoste pentru Tine încât să fim „sfinţi, nevinovaţi, fără pată, despărţiţi de păcătoşi” (Evrei 7:26); fiindcă dacă nu vom fi aşa, ne putem aştepta să auzim spunându-ni-se „Domnul ţi-a nimicit lucrarea”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Rugaciunea

Marius Alexandru - Poezii

.
Dimineata in zori, un tainic fior,
E prima privire ce spre cer mi-o inalt,
O aripa ascunsa ce m-ajuta sa zbor,
E clipa in care de “eu” ma descalt.

Un strigat tacut, printre lacrimi, in noapte,
Un dor, o dorinta, un vers, o cantare,
Oftat ce se pierde pe buze in soapte,
O jertfa depusa pe sfintele-altare.

Un foc care arde mereu, necurmat,
O inima franta aplecata-n genunchi,
Maini inaltate cu suflet curat,
Mireasma placuta adunata manunchi.

Un lant, ce ne leaga pe toti impreuna,
Un izvor de iubie, putere Divina,
Ajutor la nevoie, un brat in furtuna,
Pe calea ingusta, Lumina.

O lupta-n odaite, prin unghere,
Un ravas purtat de ingeri, catre Tata,
O arma a credintei, veghere
Un glas de pe ziduri, Aleluia, Maranata!

Marius Alexandru

Vezi articolul original