Un Nou Rasarit

Marius Alexandru - Poezii

 Ca firul de abur suntem pe pamant, Un strop in oceane, o frunza in vant, O umbra timida ce iute se trece, Pe-a vietii poteca spre lespedea rece. Un fulg ratacit in padurea argintie, Un bob de nisip in imensa pustie, O lacrima, o soapta, un zambet si-apoi… Ne-ntoarcem in glie saraci, tristi si goi. Dar ce va ramane cand noi vom pleca? Si trecerea noastra ma-ntreb va conta? Lasa-vom in urma o dara-n Lumina, O jertfa-a Iubirii, mireasma Divina? Lasa-vom cu grija urmasilor in dar, Tamaia ‘nchinarii arzand pe altar? Lasa-vom credinta in inima lor? Frumusetea iertarii si-al cerului dor? M-ajuta Parinte, fa-mi traiul atent, Dragostea sfanta sa las testament, Sa vada tot omul ce sta langa mine, Ca viata-i frumoasa traita cu Tine. Iar cand fumul negru se pierde-n amurg, Cand clipe din urma-n clepsidra se scurg, Cand a mea umblare va fi la sfarsit, Ma naste-n Lumina…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Iarna iubirii

La moara lui Felix

”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei, 24:12)

Se-aude prin ramuri al iernii prolog
Cu vaiere lungi și stridente,
Și ursu-și împinge tăcerea-n bârlog
Trăind izolări… recurente.

E frigul aievea? Miroase a frig?
Călcând prin tăceri pân-la gleznă
Îi dăm obstinați neiubirii câștig.
Lăsând dialogul în beznă.

Grilaje de fier ridicăm între noi,
Scrâșnind în țâțâna neunsă,
Și-având iarnă-n suflet privim înapoi
Spre dragostea tot mai ascunsă.

Ne strângem comori, ne iubim în oglinzi,
Dar n-avem spre alții iubire,
Și mâinile-ntinse de cei suferinzi
Rămân atârnate-n râvnire.

Răcelii de gheață îi suntem captivi
Și lanțul acesta ne ține,
Dar încă se poate să fim afectivi,
Iubirea nu-i toată ruine.

Nu-i dragostea toată atinsă de ger,
Căci ea-i de divină sorginte,
Iar Cel ce-i iubire revarsă din cer
Spre inimi torentu-I fierbinte.

E iarna iubirii, când focuri se sting,
Dar dragostea încă e vie
În…

Vezi articolul original 13 cuvinte mai mult

Nu vă potriviți chiplui veacului

Nu vă potriviți chipului acestui veac
Veacul vă va da nepotrivitul leac
Vă va da amărăciune în loc de dulceață
Vai, înșelăciune e a lui povață!

Nu vă potriviți pământescului model
Căci nu-i place părtășia din Betel
Lumescul model e creat de tatăl minciunii
Care-ncearcă să ucidă efectul minunii.

Nu vă potriviți chipului culturii
Găsiți îndrumări în filele Scripturii
Și veți putea evita grota-ntristării
Veți fi eroi nu victime-ale întâmplării.

Dacă Net-ul vă fură timpul rugăciunii
Plasați-l în colțul unde sunt tăciunii
Doar ce-i scris sub inspirație divină
Aduce-n ființe pace și Lumină.

Din ce poate oferi tehnica modernă
Luați doar ce dă tihnă internă
Ce veți face dacă nimic bun n-ați aflat?
Spuneți și la alții că nu v-a interesat.

Nu vă potriviți ideilor ce propagă
Mersul spre-un țel pe calea cea largă
Idei cu izvorul în Rai vă formează
Să mergeți cu Cel ce bucurii creează.

Hrănind ființele cu bucate alese
Din vechiul și noul Testament culese
Nimeni nu va putea să răpească crezul
Declarat, demult, când a fost botezul.

Caracterul format prin credincioșie
Ne face demni de veșnica-Mpărăție
Doar Cuvântul revelat ne leagă de Creator
Și ne dă spor pe-al Evangheliei ogor.

Nu vă potriviți chipului acestui veac
Căci emite principii care nu satisfac
Doar modelul venit la noi prin Întrupare
Ne-ndrumă, zilnic, spre eterna valoare.

George Cornici

Tu poți să nimicești cu o privire

Ciprian I. Bârsan

Tu poți să nimicești cu o privire
Și să prefaci un loc într-un pustiu
Dar poți și să-Ți reverși a Ta iubire
De Dumnezeu Preasfânt,Măreț și viu

Nu ți-ar fi greu ,măcar pentru o clipă
Să îți întorci o Doamne fața Ta
Spre-un fiu risipitor ,o oaie rătăcită
Ajuns la porci,pierdut prin lumea rea

Tu poți să liniștești orișice valuri
Să faci lumină-n noaptea cea mai grea
Să mustri vânturi reci și neguri
Și pace să aduci deapururea

Doar Tu ești Cel ce poate să dezlege
Un rob captiv în lanțuri de păcat
Să spulberi Doamne orice fărdelege
Și-n dreptul lui să scrii,pe veci iertat

Ar fi ușor Stăpâne pentru Tine
Să faci un semn, să zici doar un cuvânt
S-aduci iar dimineți cu zări senine
Celui căzut cu fața la pământ

Doar Tu ce ești bogat în bunătate
Milos și înțelept și răbdător
Ești Cel care și vrea, și…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult

12 Ianuarie

„Sunteţi ai lui Christos.” 1 Corinteni 3:23

Tu eşti al lui Christos. Eşti al Său prin donaţie, fiindcă Tatăl te-a dat Fiului. Eşti al Său prin răscumpărare, fiindcă El a plătit cu sânge preţul răscumpărării tale. Eşti al său prin consacrare, fiindcă te-ai consacrat Lui. Eşti al Său prin înrudire, fiindcă eşti numit după numele Său, făcut unul din fraţii Lui şi adăugat la numărul lor. Lucrează în mod practic ca să arăţi lumii că eşti slujitorul, prietenul şi mireasa lui Isus Când eşti ispitit să păcătuieşti, răspunde :„Nu pot să fac această ticăloşie, fiindcă sunt la lui Christos”. Principiile veşnice interzic prietenilor lui Christos să păcătuiască.

Când bogăţia îţi stă în faţă şi aşteaptă să fie cucerită prin păcat, spune că eşti al lui Christos, şi n-o mai atinge. Eşti expus dificultăţilor şi pericolelor? Rezistă în zilele negre, amintindu-ţi că eşti al lui Christos. Eşti aşezat într-un loc în care alţii stau degeaba şi nu fac nimic? Pune-te pe treabă cu toate puterile, şi când îţi vei şterge sudoarea de pe frunte şi vei fi ispitit să murmuri, strigă: „Nu, nu pot să mă opresc, fiindcă sunt al lui Christos. Dacă nu aş fi fost cumpărat cu sânge, aş fi ca „Isahar” care „își pleacă umărul sub povară” (Genesa 49:14), dar eu sunt al lui Christos şi nu pot trândăvi”. Când cântecul sirenelor va încerca să te abată de la cărarea dreaptă, spune: „Muzica voastră nu mă poate fermeca; sunt al lui Christos”.

Când cauza lui Dumnezeu îţi oferă oportunităţi, dăruieşte-ţi altora bunurile, fiindcă eşti al lui Christos. Nu te dezice niciodată de profesiunea ta de credinţă. Poartă-te întotdeauna ca un creştin, vorbeşte ca un Nazarinean, arată atâtea din caracteristicile cerului încât toţi cei care te văd să ştie că eşti al Mântuitorului şi să recunoască în tine dragostea şi sfinţenia Sa. „Sunt roman!” era în trecut un motiv pentru integritate; acum, faceţi în aşa fel încât argumentul vostru pentru sfinţenie să fie: „Sunt al lui Christos!”

Meditaţii C. H. Spurgeon