Ce rămîne-n urma mea.?

Ciprian I. Bârsan

Ce rămîne-n urma mea.?
Ce lași tu în urma ta.?
Timpul trece ,vrei nu vrei
Anii noștrii trec, și ei

Ce comori ai adunat.?
Ce-ai luat, și ce ai dat.?
Ce-ai clădit,va dăinui ?
Sau poate,s-o risipi

Ce cărări ai străbătut ?
Cîte drumuri ai făcut ?
Pentru cine ai umblat,?
Cît și ce ai cîștigat.?

Scris,e tot ce ai facut
Zilnic ,de-un condei tăcut
Pleci de-aicea vrei nu vrei,
Din palat,sau din bordei

Gol te duci cum ai venit
Fară ce-ai agonisit
Alții se vor bucura
Mai tîrziu de munca ta

Hai să ducem tu și eu
Sus în cer la Dumnezeu
Bogațiile de Har
Adunate la Calvar

Cît în viață mai suntem
Cît suflare mai avem
Să ne punem în cîntar
Eu și tu …e necesar.

Amin

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Însemnele iubirii

Cu har iubirea e divină,
Cu jertfa să măsori iubirea!
Vorbirea goală-ascunde-o vină
Și-n van își flutură-mplinirea.

Un zâmbet ține loc de soare
Când norii razele-i alungă,
Când licărul nădejdii moare,
Un zâmbet poate răni să ungă.

O mână-ntinsă e însemnul
Iubirii căreia îi pasă,
Urmându-i inimii îndemnul,
Pradă nevoii nu te lasă.

Privirea caldă, grijulie,
Topește sloiuri prin unghere,
Înmoaie ger, sau vijelie,
Alină suflete stinghere.

Scriem, în trecere, destine
Și timpul tare se grăbește!
Cel ce rămâne lângă tine,
Acela, negreșit, iubește!

Olivia Pocol 

9 Ianuarie

Eu… voi fi Dumnezeul lor.” Ieremia 31:33

Creştine, iată singura promisiune de care ai nevoie. Ca să fii fericit, ai nevoie de ceva care să te satisfacă; nu este destul? Dacă poţi să-ţi torni această promisiune în pahar, nu vei spune cu David „paharul meu este plin de dă peste el” (Psalmi 23:5), ce mi-aş putea dori mai mult? Când Dumnezeu îşi îndeplineşte promisiunea în viaţa ta, nu eşti posesorul tuturor lucrurilor?


Dorinţa este mai tare decât moartea, dar Cel care „împlineşte totul în toţi”, poate să o învingă. Cine poate măsura capacitatea dorinţelor noastre? Dar bogăţia incomensurabilă a lui Dumnezeu o întrece. Te întreb dacă nu te simţi împlinit când ştii că Dumnezeu este al tău? Mai ai nevoie de altceva în afară de Dumnezeu? Plinătatea Lui nu îţi ajunge, chiar dacă toate celelalte te părăsesc? Dar ai nevoie de ceva care să întreacă această satisfacţie tăcută; ai nevoie de o bucurie nemărginită. Vino, suflete, iată o muzică cerească pentru tine, fiindcă Dumnezeu este Făcătorul cerului. Nici o melodie, fie ea chiar cântată de harpe şi viori, nu poate întrece dulcea promisiune „Eu… voi fi Dumnezeul lor”. In ea se află o mare adâncă de binecuvântări, un ocean nesfârşit de bucurii. Vino şi scaldă-ţi sufletul. Scufundă-te un secol, şi nu vei mai găsi ţărmul; caută o veşnicie, şi nu vei da de fund. „Eu… voi fi Dumnezeul lor”. Dacă aceste cuvinte nu-ţi fac ochii să strălucească şi inima să bată mai repede, atunci înseamnă că sufletul tău nu este sănătos.

Dar ai nevoie de mai mult decât de bucurii prezente — ai disperată nevoie de ceva pe care să-ţi întemeiezi speranţa. Ce poţi spera mai mult decât împlinirea acestei făgăduinţe „Eu… voi fi Dumnezeul lor”? Aceasta este capodopera tuturor făgăduinţelor. Bucuriile ei au creat un cer dedesubt şi vor mai crea un cer deasupra noastră. Umblă în lumina Domnului, şi lasă-ţi sufletul să fie întotdeauna fermecat de dragostea Sa. Hrăneşte-te cu toate „bucatele grase și mieroase” (Psalmi 63:5) pe care El ţi le oferă. Trăieşte-ţi privilegiile, şi bucură-te de această fericire de negrăit.

Meditaţii C. H. Spurgeon