„Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.” Genesa 1:4
Lumina nu avea cum să nu fie bună, de vreme ce a răsărit la porunca bunătăţii „să fie lumină” (Genesa 1:3). Noi, cei care ne bucurăm de ea, am fi mai recunoscători dacă am vedea mai mult din Dumnezeu în ea şi prin ea. În mod fizic, Solomon spune că lumina este dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai preţioasă, fiindcă descoperă lucrurile veşnice şi slujeşte firii noastre duhovniceşti. Când Duhul Sfânt ne dă lumină spirituală şi ne deschide ochii să vedem „slava lui Dumnezeu pe chipul lui Isus Christos” (2 Corinteni 4:6), vedem şi noi păcatul sub adevărata lui faţă şi ne vedem şi propria poziţie. îl vedem pe Cel Prea Sfânt aşa cum ni se descoperă, planul milei aşa cum ni-l oferă, şi lumea care va veni aşa cum este descrisă în Scriptură.
Lumina spirituală are multe faţete şi culori prismatice, dar fie că înseamnă cunoaştere, bucurie, sfinţenie sau viaţă, toate sunt bunuri divine. Dacă prin lumină primim aceste lucruri bune, cât de esenţială este ea şi cât de glorios este locul în care El ni se descoperă! Când un lucru bun apare în lume, este nevoie imediat de o despărţire. Lumina şi întunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despărţit; să nu ne înşelăm. Fiii luminii nu trebuie să se întovărăşească cu fapte, învăţături sau înşelări ale întunericului.
Fiii zilei trebuie să fie cumpătaţi, cinstiţi şi harnici în lucrul Domnului, lăsând lucrările întunericului pe seama celor care locuiesc în întuneric. Bisericile noastre trebuie să despartă lumina de întuneric prin disciplină, şi astfel vom putea fi despărţiţi de lume. În judecăţile noastre, în acţiuni, relaţii, învăţături şi ascultare trebuie să discernem între bine şi rău, şi să păstrăm marea distincţie pe care Dumnezeu a făcut-o din prima zi a lumii. O Doamne Isuse, fii Lumina noastră în toată această zi, fiindcă lumina Ta este lumina oamenilor.
Dumnezeu e în control 