Când ultimul pas

Când ultimul pas, facem jos,
Când ne-a cheama, la El, Hristos,
Să fim pregătiți de plecare,
Spre glorioasa splendoare.

Când viața aici se încheie,
Să fim plini de bucurie,
Și atenți, până la ultimul pas,
Ca în credință, să fii rămas.

Când vine clipa, ca să murim,
Să fim bucuroși, să nu ne’ngrozim,
Că totul ne este iertat,
Și știm, pentru cine am lucrat.

O viață întreagă am dorit,
Să fim cu Hristosul Slăvit,
Iar știm, că, după moarte,
Cu El, o să avem parte.

Nu știm cât timp, a rămas,
Până la ultimul pas,
Să fim deci gata mereu,
Să ne întâlnim, cu Dumnezeu.

Să umblăm ca Enoh, mereu,
Împreună cu Dumnezeu,
Și când e cerească răpire,
Să fim cu Hristos la-ntâlnire.

Și apoi după ultimul pas,
Tot greul, în urmă va fi rămas,
Și în al Lui Isus împărăție,
Ne vom bucura o veșnicie.

Bujorean Victor.

31 Ianuarie

„Domnul, neprihănirea noastră.” Ieremia 23:6.

Un creştin va avea întotdeauna linişte, pace, fericire şi bucurie gândindu-se la neprihănirea perfectă a lui Christos. Cât de des sunt însă sfinţii lui Dumnezeu trişti şi dezamăgiţi! Nu cred că ar trebui să fie aşa. Nu cred că ar fi aşa dacă şi-ar vedea perfecţiunea în Christos. Unii vorbesc întotdeauna despre corupţie, răutatea inimii şi pornirea înnăscută către păcat. Aceste lucruri sunt adevărate, dar de ce să nu mergi un pas mai departe şi să-ţi aminteşti că eşti „desăvârşit în Christos” (Coloseni 1:28)?

Nu-i de mirare că cei care trăiesc în păcat sunt nefericiţi, dar noi, pentru care „Isus Christos a fost făcut neprihănire” trebuie să fim veseli Chiar dacă nenorocirile mă asaltează şi Satan mă atacă, chiar dacă mai sunt multe lucruri pe care trebuie să le experimentez înainte de a ajunge în ceruri, lucrurile acestea sunt fâcute. pentru mine în legământul divin al harului. Nimic nu lipseşte în Domnul meu! Christos a făcut totul! Pe cruce, El a Spus „s-a sfârşit” (Ioan 19:30), şi dacă s-a sfârşit sunt desăvârşit în El şi pot să mă bucur „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). „Nu având o neprihănire a mea, pe care o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Christos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă” (Filipeni 3:9). Nu vei găsi în partea aceasta a cerului un popor mai sfânt decât aceia care au primit în inimile lor doctrina neprihănirii lui Christos.

Când credinciosul spune „trăiesc numai prin Christos. Mă încred în El ca să fiu mântuit şi cred că, deşi nevrednic, sunt salvat în Isus”, gândurile următoare se ridică ca un motiv de recunoştinţă: „să nu trăiesc eu pentru Christos? Să nu-L iubesc şi să nu-L slujesc, văzând că sunt salvat prin meritele Sale? „Dragostea lui Isus ne constrânge… pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Isus Christos, care a murit şi a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14-15). Dacă suntem salvaţi prin neprihănire atribuită, vom împărţi neprihănire.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ne-am schimbat fără să vrem…

Ciprian I. Bârsan

Doi ani de epidemie planetară. Mult. Ceva ce n-am mai trăit. Cu infectări, tratamente discutabile și nenumărați morți. Suntem ca după un greu travaliu…încă suferim. Cât va mai dura? Nu știm. Doar Dumnezeu are agenda și nu ne-a împărtășit-o în detalii.

Constatăm că ne-am schimbat, destul de mult. Nu doar simpla scurgere a timpului ne-a adus aici, ci toate formele de supliciu prin care am trecut, parcă au făcut din noi alți oameni. Ne-am încărcat cu suspiciuni, întrebăm și când trebuie să răspundem. Chiar și ce-i clar devine asiduu cercetat. Suntem fricoși, poate pe drept și adesea justificat. Temerile însă sunt noi, neavute până mai ieri. Ne temem de noi, chiar de propria noastră tămăduire venită prin alții. Ne e frică de viitor, de ce va fi cu copiii noștri. Am ajuns, poate, chiar în zona necredinței și a neîncrederii în Dumnezeu. Fața Lui ar trebui să o căutăm mai…

Vezi articolul original 303 cuvinte mai mult

Ascunsele comori

Tu lași lumina-nveșnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Neprețuit și ne-nțeles,
Nu-n erudita lumii “spumă”
Și nici în cei de neam ales.

Îți pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuință
De pace e făuritor.

Cei strămutați în măreție
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăție
O dai celor săraci în duh.

Olivia Pocol 

30 Ianuarie

„Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti.” 2 Samuel 5:24

Membrii bisericii lui Christos trebuie să fie grabnici la rugăciune, căutând întotdeauna să-L cheme pe Cel Sfânt în inimile lor, ca să poată veni mai curând împărăţia lui Christos, şi să fie „precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Dar există vremuri în care Dumnezeu pare să favorizeze Sionul în mod special; aceste vremuri trebuie să fie pentru ei ca „un vuiet de paşi în vârfurile duzilor”. Atunci trebuie să ne rugăm îndoit, să cerem îndoit şi să stăm în faţa tronului mai mult decât de obicei.

Faptele noastre trebuie să fie prompte şi hotărâte. Şuvoiul curge; să ne grăbim să ajungem la ţărm. O, izbucnirea Cincizecimii şi lucrarea ei! Creştine, există în viaţa ta momente când auzi un vuiet în vârfurile duzilor. Ai o mare putere în rugăciune; duhul lui Dumnezeu îţi dă bucurie şi fericire; Scriptura se deschide în faţa ta, făgăduinţele se împlinesc, mergi în lumina lui Dumnezeu, ai o minunată libertate în consacrare şi o părtăşie cu Christos mai strânsă decât de obicei. In asemenea perioade, când „auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor”, e timpul să te trezeşti.

E timpul să te scuturi şi să scapi de orice obicei rău, fiindcă Dumnezeu îţi ajută. Întinde pânzele, dar aminteşte-ţi că ai cântat „eu pot să întind pânzele sus; dar vântul e-n puterea lui Isus!” Oricum, asigură-te că pânzele sunt sus. Nu pierde vântul prielnic. Cere ajutorul lui Dumnezeu ca să poţi fi mai puternic în credinţă la datorie; ca să fii mai constant în rugăciune la picioarele tronului; ca să fii mai sfânt în părtăşia cu Christos.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ajută-ne , Părinte …

Ajută-ne Părinte, cu Harul Tău cel veşnic,
Să ducem răutatea departe-n infinit!
Să-aprindem cu cinstire doar Bunătatea-n sfeşnic,
Rugându-Te, o, Doamne, de-un trai mai fericit,

De Milostenii ample, de-ajutorări Divine
Şi, de ce nu, Smerenii şi Biblice Iertări!
Fereşte-ne, PreaSfinte de comportări haine,
Şi dă-ne, de se poate, alese dezmierdări,

Căci tare ducem lipsă de vis şi compasiune
Cuprinşi de dorul aprig de a ne-mbogăţi,
Uitând prin viaţa noastră să facem o minune
Şi să începem iarăşi pe Tine-a Te iubi!

Horia Costina

29 Ianuarie

„Lucruri pe care nu le-am văzut.” 2 Corinteni 4:18

În pelerinajul nostru creştin este bine, în general, să priveşti înainte. Înainte se află coroana, şi în faţă este ţinta. Trebuie să privim cu ochii credinţei la tot ce înseamnă speranţă, bucurie şi mângâiere; până la urmă, trebuie să ne gândim mereu la viitor cu toată dragostea.

Când privim la viitor, vedem păcatul nimicit; moartea este distrusă şi sufletul este pregătit să aibă parte „de moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12). Privind încă şi mai departe, credinciosul poate vedea cum trece râul morţii şi mlaştina durerii şi ajunge la colinele de lumină pe care se află cetatea cerească. Se vede intrând pe porţile de diamant, onorat ca un învingător, încoronat de mâna lui Christos, îmbrăţişat de Isus, slăvit împreună cu El şi aşezat pe tron alături de El, aşa cum a fost aşezat şi el alături de Tatăl după ce a biruit.

Gândul acestui viitor poate destrăma întunericul trecutului şi tristeţea prezentului. Bucuria cerului va compensa toate durerile pământului. Taci, îndoială! Moartea nu este decât un pârâu îngust, şi vei ajunge curând dincolo. Timpule, cât eşti de scurt! Veşnicie, cât eşti de lungă! Moarte, cât eşti de neputincioasă! Nemuirire cât eşti de nesfârşită! Drumul este atât de scurt! Voi ajunge în curând acasă.

„Când lumea mă împovărează
Cu mări de-ngrijorare şi amar,
Gândirea mea se-nalţă către ceruri,
Spre Domnul care vine iar.
Credinţa mea în El mă va susţine
Şi voi ajunge acasă într-o zi;
Dureri şi chin şi temeri şi suspine
Vor dispărea în prag de veşnicii.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Temerar

Fii curajos oricând, în orice-mprejurare
Al tău Ocrotitor, tot timpu, -i cel mai tare
O forță ca a Lui în Univers nu este
Orice-i creat puterea Lui vestește.

Protecția primită e de la Cel ce știe
Orice porțiune din lunga-ți drumeție
E călător cu tine să n-ajungi în genune
În fiecare zi vedea-vei o minune.

Fii temerar în toate umblările pe cale
Că nu-ți va fi tot timpul așternutul moale
Pe-un drum denivelat vei merge spre cunună
Dar starea-ncredințării, nicicând n-o să apună.

Îți amintești de David cu praștia lui mică?
Nicicând de uriași să nu îți fie frică
Oștire numeroasă să vină să te-atace
Va fi împrăștiată, nimic nu-ți poate face.

Înfruntă cu curaj furtuna declanșată
Știind că biruința e binecuvântată
Iar de-or veni la tine ființe nemiloase
Învinge-le cu vorbe, expresii luminoase.

Din nou veni-vor norii cei grei de-amenințare
Și conștient vei fi că iar e o-ncercare
Dar știi că pe genunchi câștigi întotdeauna
Deci roagă-te acum și-apoi repară-ți struna.

Când noaptea te-nfășoară să-ți sperie speranța
Să nu-i chemi pe vecini, să nu chemi ambulanța
Ci-ndreapt-a ta privire spre zonele stelare
Să vezi cum toată teama din inimă dispare.

De vor veni argații domeniilor negre
Să pună stăpânire pe stările integre
Te vor vedea cuplat, total, cu Trinitatea
Și, rușinați, fugi-vor să-ngroape răutatea.

Fii curajos oricând, în orice-mprejurare
C-al tău Ocrotitor veghează cu răbdare
Și-un fir de păr de cade va fi cu-a Lui știință
O, împlinește-i Legea, cucernica-i voință.

George Cornici

28 Ianuarie

„Desăvârşit în Christos Isus.” Coloseni 1:28

Nu simţi în sufletul tău că desăvârşirea nu locuieşte în tine? Nu afli asta în fiecare zi? Fiecare lacrimă care cade din ochii tăi plânge „imperfecţiune”; fiecare cuvânt aspru care iese de pe buzele tale spune „imperfecţiune”. Ţi-ai văzut prea des propria inimă ca să mai visezi la desăvârşire. Dar în mijlocul acestei tristeţi afli totuşi o mângâiere — eşti „desăvârşit în Christos Isus”. In ochii lui Dumnezeu, ai „totul deplin în El” (Coloseni 2:10); chiar şi acum, eşti primit prin „Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6). dar mai este încă o desăvârşire, care urmează să se împlinească în orice credincios.

Este o mare bucurie să priveşti acum spre timpul în care orice pată de păcat va fi îndepărtată, iar credinciosul se va prezenta în faţa tronului „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Atunci biserica lui Christos va fi atât de curată încât Cel Atotputernic nu va vedea nimic pătat în ea; va fi atât de sfântă şi de slăvită încât Cuvintele lui Hart „îmbrăcat cu hainele Mântuitorului, la fel de sfânt ca însuşi Cel Prea Sfânt” se vor adeveri în sfârşit. Atunci vom cunoaşte, gusta şi simţi fericirea acestei scurte dar Cuprinzătoare propoziţii „desăvârşit în Christos”.

Până atunci nu putem înţelege pe deplin înălţimea şi adâncimea mântuirii lui Isus. Nu-ţi tresare inima de bucurie la gândul acesta? Negru cum eşti, vei deveni alb ca zăpada; pătat cum eşti, vei fi curăţat. O, ce mântuire minunată! Christos ia un vierme şi îl transformă într-un înger; Christos ia o haină pătată şi înnegrită şi o transformă într-un veşmânt de lumină, desăvârşit în frumuseţe și vrednic să stea alături de heruvimi. O suflete, opreşte-te şi admiră binecuvântatul adevăr al desăvârşirii în Christos.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cum să uit?

Cum să uit? Nu pot uita
Salvarea minunată
‘Naintea Ta voi sta
Iubit Stăpân și Tată.

Din întuneric dens
M-ai scos să văd Lumina
Căci m-ai iubit intens,
Mi-ai îngrijit grădina.

Frumoasele-amintiri
Le voi păstra-n gândire
Îmi dau însuflețiri
Și dor de Nemurire.

Nu pot să uit, nu pot
Atunci cum m-ai tratat
Și cum dintr-un complot
La Tine m-ai luat.

Mereu îmi amintesc
Cum calea-mi luminezi
Spre-un Plai nepământesc
Și cum mă-nseninezi.

Cum să uit când Cerul
(Care Îți aparține)
Zilnic îmi dă reperul
Să stau în stări divine.

În minte și-n simțire
Trăiesc evenimente
De viață cu slujire
Și sfinte tratamente.

Cum să uit chemarea
La har venit de Sus?
Îndepărtez uitarea
Și stau lângă Isus.

George Cornici