Călăuzirea din anul încheiat

Călăuzirea Ta din anu-ncheiat
Aduce-n noi nespusă bucurie
Din nou, Părinte, ne-ai binecuvântat
Să adunăm comori în visterie.

Privind în urmă la tot ce s-a-ntâmplat
În lumea cu primejdii și ispite
Vedem cum haru-Ți ne-a îmbrățișat
Să depășim și stările cumplite.

Valul încercării s-a abătut frecvent
Și uneori credeam că nu-i scăpare
Dar n-ai lipsit ci-oricând ai fost prezent
Să ne păzești, să dai eliberare.

Nicicând nu am simțit singurătate
Căci zilnic Lumina Ta ne-a îndrumat
Ne-ai ridicat din starea de dificultate
Și multe împliniri pe drum ne-ai dat.

Zilele-au zburat și a zburat și anul
Dar n-a fost secundă să nu fim păziți
De-atâtea ori ne-ai înviat elanul
Să propășim constant și fericiți.

Eben-Ezer rostim cu-ncredințare
Căci pân-aici prin câte am trecut
Ne-ai ocrotit cu brațul Tău cel tare
Dând leacul potrivit atunci când ne-a durut.

Ai înverzit în noi stările uscate
Și untdelemnu-n vas nicicând n-a lipsit,
Bolile ivite au fost vindecate
Și anul încheiat n-a fost irosit.

În anu-n care-a bântuit epidemia
Purtarea Ta de grijă, pe cale, ne-a-nsoțit
Și iată că e plină visteria
Promisiunea Ta, total, s-a împlinit.

Vei fi cu noi și-n anii ce urmează
Spre culmi de împliniri ne vei călăuzi
Cu noi va fi, mereu, cereasca-Ți pază,
Cu-același atașament Te vom sluji.

George Cornici

E nevoie de timp

29 decembrie

Text: Psalmul 48

Dumnezeule, la bunatatea Ta ne gandim.

 Psalmul 48:9

Eram impreuna cu un prieten, in drum spre un magazin de
produse metalo-chimice, cand am decis sa ne oprim putin la o
cafenea, sa servim o prajitura. In timp ce stateam de vorba,
prietenul meu s-a oprit si mi-a aratat un afis fixat pe peretele din
spatele tejghelei. El continea peisajul unui lac linistit. Un tata si
fiul lui pescuiau dintr-o barca cu vasle, cand inca abia mijea de ziua
si o pacla usoara mai persista deasupra apei. Totul era tacut si
linistit. Barca statea nemiscata pe apa linistita, iar cei doi pescari
priveau doua plute nemiscate pe lacul netulburat. Linistea si ne-
miscarea mi-au lasat o impresie coplesitoare. In coltul acestui afis
erau tiparite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte suna pentru noi ca si cand ar fi intr-o limba
straina. Tindem sa acceleram in viata asa cum facem si cu masinile
noastre pe autostrazi – gonind mai tare decat ar trebui. Vietile
noastre sunt estompate de activitati frenetice. Suntem pe „banda de
viteza”, gonind cu viteza maxima pe care ne-o permit trupurile si
mintile noastre. Facand lucrul acesta, deseori uitam de Dumnezeu.

Da, cu toate ca activitatile care impreuna alcatuiesc viata sunt
importante, ele incluzand munca noastra si activitatile din biserica,
este posibil sa-L fi lasat pe El undeva intr-un ungher prafuit. Va
trebui sa reducem viteza si sa facem ceea ce a facut autorul
Psalmului 48. El s-a gandit la Dumnezeu si la bunatatea Lui. Si
lucrul acesta ia timp.

Daca crezi ca tu nu ai timp sa te opresti din cand in cand din
goana vietii, mai gandeste-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te
vrea sa-ti faci timp pentru El. – D.C.E.

In mijlocul cursei vietii agitate,

Zarul mortii se arunca-n eter.

Traim pentru lucruri in timp incadrate,

Uitand ca sunt umbre ce pier.” – D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu
este o investitie in eternitate
.

Painea zilnica