Profeția Odraslei (Isaia 9)

Totuși, . . așa începe profeția
Ce Dumnezeu avea să o-mplinească
Despre-ntunericul ce-și răspândea urgia…
Mult nu va mai avea să stăpânească.

Unde acum necazul se găsește
Pe-a lui Neftali, Zabulon hotare
Acol’ unde ocara stăpânește
Pe-acel ținut întins de lângă mare.

Poporul ce umbla în întuneric
Dincolo de Iordan, în Galileea
În tot acel ținut pustiu, feeric
Da, neamurile ce-s în țara-aceea,

Vedea-vor o Lumină foarte mare
Acest popor din valea umbrei morții
Lumina Lumii peste ei răsare
Slăvitul Dumnezeu le schimbă sorții.

Căci iată: un Copil ni S-a născut
Și-un Fiu venit din Ceruri ni S-a dat
Domnia pe-a Lui umeri stă tribut
Căci Pruncul e al Slavei Împărat.

Și-L vor numi și Minunat și Sfetnic
Și Tare Dumnezeu Îl vor numi
Și-al veșniciilor Părinte vrednic
Și-al păcii Domn, cum altul nu va fi.

Domnia Lui, El face-va să crească
Și-o pace fără de sfârșit va da
Căci pretutindeni o să-mpărățească
Pe scaunul lui David când va sta.

Prin judecată-Și va-ntări domnia
La fel și prin neprihănirea Lui
De-acum și cât va ține veșnicia
Așa va face râvna Domnului.

Daniel Hozan

Ramasite pamantesti „pasionate”

27 decembrie

Text: Iosua 14:6-14

„Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul.„

Iosua 14:12

Marele violonist italian Nicolo Paganini (1782-1840), a voit
ca dupa moartea lui, excelentul sau instrument sa ajunga in
Genova, orasul sau natal. Testamentul lui punea o singura con-
ditie. Pe vioara aceea nu trebuia sa se mai cante niciodata; sa fie
pur si simplu expusa intr-o vitrina. Lucrul acesta nu este insa bun
pentru un instrument cu coarde mestesugite cu atata indemanare.
Ca sa-si pastreze frumusetea si valoarea, el trebuie sa fie folosit si
manuit cu regularitate. Datorita cererii lui, minunata vioara nu a
ajuns decat o simpla piesa de muzeu.

Principiul reantineririi prin folosire se aplica si la oameni. Va
aduceti aminte de Caleb? La varsta de 85 de ani era inca tare. El
nu a permis ca anii multi sa constitue o amenintare pentru el si
sa-l traga in jos. Dimpotriva, si-a dat seama ca atata timp cat mai
are putere si mai poate poseda pamant, era de datoria lui sa puna
mana pe el. Asadar, a pornit la lupta. Cu o mare incredere in
Domnul, El a cucerit Hebronul pentru poporul lui, alungand dus-
manii. Ganditi-va ce ar fi pierdut daca s-ar fi pensionat la 65 de ani.
Ca si Caleb, noi trebuie sa continuam sa fim activi. Cand ne
punem pe raft, ne pierdem folosinta. Atata timp cat Dumnezeu ne
mai pastreaza suflarea, lucrul pe care-l avem de facut pe pamant
nu este implinit. Este adevarat ca o lasam mai incetisor si ca trebuie
sa mai incetinim ritmul, dar exista intotdeauna „un munte” pe care
sa-l urcam pentru Domnul.

Fii un soldat care lupta cu arma rugaciunii. Participa intr-un
proiect al bisericii tale. Ofera-te sa-i ajuti pe oameni in orice mod
posibil. Nu deveni insa o ramasita pamanteasca „pensionata”.

„Imbatraneste, dar nu da inapoi,

Caci batalia este inca-n toi;

Mergi inainte fara oboseala,

Pana la victoria finala.” – Anonim

„Nu putem evita imbatranirea,
dar putem evita racirea.„

Painea zilnica