Copilul

Copile, nu mai plânge,
Acum ești protejat,
Iar mama nu te frânge,
Că-n brațele ei strânge
Un mare Împărat.

Vor vrea mulți să Te frângă
În planul lor nedemn,
Puterea-Ți să o-nfrângă,
Iubirea-Ți s-o constrângă,
Suindu-te pe lemn!

Copile, dormi în pace,
Căci nouă ne-ai fost dat,
Pierdutul care zace
Să poată să îmbrace
O haină de salvat.

Nu toți vor înțelege
Menirea-Ți pe pământ,
Ci-n plan de făr-delege
Îl vor lega pe Rege,
Vor condamna un Sfânt!

Nu toți vor vrea să poarte
În inimi un Isus,
Ci-L vor doar scris în Carte,
Și-n poezii și-n arte
Și-n cântecul lor pus.

Nu toți vor vrea schimbarea
Adusă tuturor,
Vor vrea doar sărbătoarea
Dar nu și închinarea,
Dar nu și viața lor.

Copile, dormi cu mama,
E totul pregătit!
Cu Tine, panorama
Prezentului și teama
De mâine, s-a sfârșit!

Lucian Cazacu

Oameni idestructibili

11 decembrie

Text: 1 Petru 2:1-10

Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa
duhovniceasca.”

1 Petru 2:5

Ce imagine iti apare in minte imediat ce ai auzit cuvantul
biserica? O catedrala maiestuoasa? O casa simpla de ruga-
ciune? Multi oameni isi formeaza o astfel de imagine despre bise-
rica.

Multi insa cred ca Biserica este formata dintr-un numar mare
de oameni din toate rasele si nationalitatile. Credinta lor comuna
in Cristos ii uneste in ceea ce se numeste „Biserica universala”.
Acesti oameni se intalnesc in biserici locale pentru inchinare, pen-
tru invatatura, pentru partaie si pentru slujire. La Biserica alca-
tuita din oameni nascuti din nou S-a gandit Isus cand a spus: „Voi
zidi Biserica si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei
16:18).

In cartea ei: Jt Only Hurts When I Laugh”, Ethel Barret ne
relateaza despre un rege spartan care s-a laudat in fata unui
monarh ce-l vizita, cu puternicele ziduri ale cetatii Sparta. Dar
musafirul nu vazuse nici un zid si in cele din urma i-a spus gazdei
sale: „As dori sa vad aceste ziduri. Arata-mi-le!” Regele spartan a
aratat cu mare satisfactie spre niste detasamente de armata dis-
ciplinate si bine instruite, care faceau parte din mareata armata
spartana si a exclamat: „Iata-le! Acestea sunt zidurile Spartei!”

Intocmai dupa cum fiecare soldat spartan a fost privit ca o
caramida intr-un zid puternic, tot asa trebuie sa-i privim si noi pe
crestini ca niste „pietre vii… ziditi ca sa (fie) o casa duhovniceasca”
(1 Petru 2:5). Si pentru ca ea este zidita pe Cristos insusi, ea nu
poate fi nimicita niciodata.- R.W.D.

O, unde sunt acum imperii si regi?

Demult s-au ridicat si s-au stins,

Dar, Doamne, Biserica Ta se roaga

De-o mie de ani, si azi , mai aprins.” – Coxe

Biserica – inradacinata de Dumnezeu –
nu poate fi dezradacinata de om.

Painea zilnica